O zi in parc

-Invat repede. Si nu e deloc complicat. Mai ales ca ai explicat asa bine despre ce e vorba.

-Cu placere. Ii spun eu zâmbind.

Eu ii zambesc dar inghet cand aud pe cineva ca ma striga.
-Maestre Julius! Ce cauti tocmai aici?!
Imi intorc capul si zambesc crispat cand ii vad privirea intunecata a lui Aaron ce tocmai ajunsese in spatele bancii pe care stateam.
-Hei! Am vrut sa vad cum mai e si in alte regate. Nu-i asa ca-i frumos aici?
-Ai fugit, din nou, din palat ca sa te plimbi?! Ai atata treaba si tie iti arde de plimbare?
-O sa ma intorc mai tarziu...Promit!
-Lasa asta! Daca pateai ceva?
Cand aud asta, ii zambesc cu blandete sa-l asigur ca n-are de ce sa se ingrijoreze. Aaron ofteaza si se uita spre Sanara, salutand-o politicos.

Auzind vorba de alt palat, ma ridic de pe bancă si fac reverență in fata lui Aaron si a lui Jiulius.
-Julius de ce nu mi-ai spus ca ești prinț? Scuze de nepolitețe caci nu am făcut reverență la început. Ah da eu ca prințesă trebuie sa fac reverență in fata personalului altor palate. Insa in regatul meu, propriul meu personal trebuie sa faca reverențe in fata mea.

-Nu e print. E regele vrajitorilor, Julius Novachrono!
-Hehe...Nu-mi place sa fac mare tam-tam din asta. Te rog sa ma scuzi, printesa, ca nu m-am prezentat.

-Nu-i nimic. Eu sunt Sharma Sanara printesa regenta a Fairyropiei.

Eu ma ridic si fac o scurta plecaciune in fata ei.
-E o placere sa te cunosc, printesa Sanara.
-Acum o sa te rog sa ne scuzi, dar trebuie sa plecam!
Nici nu apuc sa zic ceva, ca Aaron ma prinde de roaba si incepe sa ma tarasca dupa el.

-Bine. Sper sa ne mai vedem. Ii spun eu.