Mermaid island

Insula Mako era o legendara insula, locul de odihna al sirenelor. O insula cu climat mediteraneean tropical. Aici in sezonul rece temperatura nu cobora niciodata sub 16-17 grade iar in sezonul cald putea urca pana la 52 grade in zona plajei si 35-39 grade inzona junglei. Insula era pustie doar jungla si plaja si deasemenea un vulcan cu o pestera. Singurele animale care le puteai intalni erau crabii, scorpionii si insectele. Deasemenea plaja atragea atentia fiindca spre deosebire de alte plaje unde vedeai doar scoici moarte, aici scoicile erau vii si umblau ca niste amfibii atat in mare cat si in nisip, fiind scoici carnivore care se hraneau cu plancton in mare si insecte pe uscat.
Oricine ajungea pe aceasta insula avea ocazia sa vada sirenele care se odihneau pe stancile de coasta sau chiar pe plaja.

Moruda:

Nu stiu cum si in ce fel, dar ma trezisem pe o plaja complet necunoscuta cu toate ca eram sigur ca adormisem in patul meu de pe vas ce se afla in mijlocul oceanului. Ma uit in jur, scarpinandu-ma in cap confuz.
-Cat am dormit?

Nery:

-Ai fi dormit pe vecie pe fundul oceanului daca nu te gaseam la timp. Pai eu nu am prea buna notiunea timpului sa stiu cat ai dormit dar ca aproximatie te-am salvat la putin timp dupa rasaritul soarelui si inainte ca soarele sa ajunga la apogeu. Era clar dimneata. Atat stiu. Spun eu care stateam in apa, avand la suprafata doar bustul.

Sar ca ars in picioare si ma uit la ea cu ochii cat cepele, luând apoi pozitia de lupta.
-Cine esti tu, femeie!?

Nery:

-Doar cineva care te-a salvat. Si ar trebui sa imi multumesti in loc sa scoti spada la mine. Ii raspund eu.

-Nu e o spada...E o ancora...Si ai dreptate. Scuze si mersi ca m-ai salvat. ii spun eu si-mi pun ancora la loc in spate.

-Scuze ca am confundat dar nu pot face diferenta intre armele voastre. Stiam ca ancora e doar la corabii si o aruncati in apa ca sa franati corabia dar mereu o aruncati neglijent fara sa stiti caati putea lovi in cap pe cineva cu ea.

-Hehe...Scuze pentru asta. Pai la inceput era o simpla sabie. Dar acum cativa ani s-a transformat pur si simplu in ancora. Si imi place mai mult asa. Si totusi...Unde ma aflu? Si unde e corabia pe care eram? Nu ai vazut-o cumva? Ceilalti din echipaj sunt si ei aici?

-Nu, nu am vazut nici o corabie si nici un echipaj. Ai picat din cer sau mai bine zis dintr-un vartej aparut in cer. Mai mult de atat nu pot descrie. Deci e foarte posibil sa te afli la mii de mile distanta de corabia ta. Te afli pe insula Mako.

-Insula...Mako? N-am auzit de ea...Si cum sa cad din cer?! Ia stai! Oare are legatura cu tot ce mi se intampla de la un timp? Cum ma pot intoarce la tata si la ceilalti!? Ajuta-ma, te rog!

-Nustiu ce i se intampla maimult insa eu pur si simpluam vazut un vartej in cer care te-a scuipat in mijlocul oceanului. Noi le numim vartejuri din cer fiindca seamana cu vartejurile din apa aparent doar ca sunt extrem de diferite. Am impresia ca voi le numiti portaluri sau ceva de genul.

-Si nu sti pe cineva care m-ar putea ajuta sa gasesc sau sa fac un alt varteji din ala?

-Un singur lucru care il stiu o poate face. Tridentul regelui marii. Dar nu cred ca vom avea acces la el.

-Haide macar sa incercam! Nu-l pot lasa pe tata singur! Te rog...Ajuta-ma...Fac orice vrei tu!

-O sa incerc sa il conving pe regele marii. Dar sa stii ca e destul de batut in cap. Voi reveni cat pot de repede cu un raspuns. Spun eu facand un salt de delfin aratandu-mi in sfarsit coada inainte de a ma scufunda in adanc.

-O sirena...Una reala...In ce loc nebun am ajuns?!

madusesem catre regele marii sa il intreb daca imi poate imprumuta tridentul expunandu-i situatia insa el ma refuzase categoric. Maintorc inapoi la el si ii spun:
-Mda dupa cum ma astpetam, m-a refuzat categoric chiar daca sunt fiica lui. Spune ca inca sunt prea mica sa il folosesc. Energia care o controleaza o data ce il ai in manaar fi prea puternica incat mi-ar provoca mari probleme. El spune ca tridentul te poate electrocuta cu puterea a 10 000 de tipari sau echivalentul a unui fulger.
Si cand i-am propus ca macar sa vina el la suprafata sa te ajute a spus ca se mai gandeste. Deci pana o sa vrea el sa vina nu ai ce face decat sa ramai aici pe insula.

Eu nu mai zic nimic si ma asez in fund pe nisip privind cerul trist.

-Eh priveste partea buna a lucrurilor. Vom petrece ceva timp impreuna si va fi distractiv. Eh oricum intr-o zi o sa vrea sa te trimita inapoi de unde ai venit daca vede ca fiica lui il cam ignora. E ca orice tata care ar da pe usa afara orice baiat care nu e pe placul lui.

-Nu vad nimic bun in toata situatia asta.

-Eh poate ai norocul sa ajunga si echipajul aici si sa afli astfel calea de intoarcere dar pe cea lunga fiindca tu ai venit pe ruta scurta.
-Cum arata corabia ta? O sa le spun altor sirene si delfinilor sa ti-o caute. Sunt de mare ajutor. In plus delfinii nostri au capacitatea de a localiza ceva si in alte dimensiuni nu doar in a noastra.
Vom incepe prin a cauta indimensiunea noastra si in dimensiunea oamenilor. Si orice posibile turblente ale barierei.

Eu ma uit la ea apoi intr-o parte încercând sa-mi amintesc cum arata corabia dar din nu stiu ce motiv, nu imi puteam aminti.
-Nu stiu cum arata...

-Ciudat sa nu iti mai amintesti cum arata corabia ta. Dar am o teorie. Fortele din portalulcare te-a tras aici au interferat cu undele creierului tau producandu-ti o amnezie partiala si care sper sa fie temporara.
Din moment ce ai sosit aici clar a fost un portal si nu vreo gaura din aia periculoasa care atrage tot si nu mai lasa sa iasa nici lumina din ea.