A little error of spell

Katrina:

Ma aflam in subsolul palatului in laborator impreuna cu matusile mele.

-Katrina, ar trebui sa te concentrezi mai mult. Ai de facut o vraja destul de simpla. Sa transformi o piatra intr-o statuie e ceva elementar. Asta ar trebui sa fie ceva simplu la nivelul tau. Spuse matusha Josephine.

Ma concentrasem si recit o vraja.

Ezike eshajar, friro, oblenia, bloclovien, ethyuhang, eshaqo.
Flichorus wotheque, thotovus, virofia, akoqukar, ujypar, ohilo.
Clagru froshah, ohiwevien, iloyesius, ekephurt.
Shewy geyagien, ugora
Shewy geyagien, ugora. Shewy geyagien, ugora. Shewy geyagien, ugora

Roca magmatica din fata noastra se inalta si fu cuprinsa de un nor roz iar i interiorul lui roca se invartea si se transforma. Priveam cum apare o umbra umanoida ce inconjoara piatra. Abia asteptam sa vad ce se va intampla.

Dupa ce norul disparu si piatra lua o forma de inima intoarsa cu susu-n jos, imi fac eu aparitia, stand complet nemiscata cu capul plecat in jos si ochii inchisi. Treptat incep sa-mi deschid ochii si-mi ridic privirea, uitandu-ma in jur apoi spre zana din fata mea fara sa scot niciun sunet.

Vazand-o ca se misca imi imaginez ca am facut ceva care ar putea fi ca un robot.
-Se pare ca am gresit vraja si in loc sa fac statuie am facut un fel de robot. Spun eu catre matusile mele.

-Robot? Sunt un robot?
Ma uit la mainile mele apoi in jur si merg in fata unei oglinzi, privindu-mi reflectia. Imi duc mana pe gemstone-ul din piept si raman ca traznita de fulger când mai multe imagini imi trec prin fata ochilor cat ai clipi.
-Nu sunt robot. Dar ce sunt? Ce mi-ai facut? DE CE ARAT ASA!?
De nervi, sparg oglinda, iar bucatile ce cad se transforma in cristal roz inainte sa atinga pamantul. Arunc bratul spre Katrina ce se lungeste si se infasioara in jurul ei si o trag pana in fata mea, privind-o cu ura si dispret.

-Cine esti? Hm nu stiu ce ti-am facut. Mai devreme nu era decat o piatra obisnuita acel gemstone din pieptul tau apoi in urma vrajii mele aiaparut tu. Scuze daca te-am deranjat. Imi dau seama ca am gresit enorm si ca tu pana maiadineauri poate probabil erai doar un spirit plutind undeva in lumea spiritelor si deodata te-am adus la viata pe nepregatite fara sa iti fi sosit timpul. Imi dau seama de ce esti indispusa fiindca te-am luat prin surprindere.

-Indispusa? INDISPUSA!? ITI ARAT EU "INDISPUSA"!
Eu dau cu ea de toti peretii apoi o arunc in matusile ei, moment in care mana se desprinde din jurul ei. Dupa in mana imi apare o secera a carei lama e facuta dintr-un fel de energie. Rânjesc ca o maniaca si sar spre ele, atacandu-le cu intentia clara de a le ucide.

-Of, ce am facut? Pf si habar nuam cum sa indrept asta. Spun eu. matusile mele incercara niste vraji pentru adistruge creatia mea fara succes insa.
-Bine recunosc ca te-am adus la viata din gresala. Dar nu as intentiona sa te ucid. Asa ca mai bine te-ai linisti. Nu intentionam sa iti facem rau si nu voi lasa pe nimeni sa iti faca rau. Spun eu.

-Si de ce te-as crede?! De ce va jucati cu magia in felul asta si apoi incercati sa scapati nepedepsite pentru greselile voastre?

-Nu ma joc cu magia. Faceam doar antrenamente. Si am gresit fiindca nu am invatat suficient. Am gresit incantatia vrajii. Trebuia satransform piatra doar intr-o statuie normala neanimata. Sincer nici nu imi dau seama inca unde am gresit.

-Dar uite ca ai gresit! Si acum eu exist! Si nici nu stiu ce sunt. O sa te fac sa platesti pentru asta! O sa distrug tot ce e mai important pe lumea asta pentru tine!

-Din punctul meu de vedere esti o fata putin diferita de noi insa. In timp ce no avem organisme organie tu ai un organism ei bine nescunoscut noua dar asta nu a trebui sa ne impiedice sa te tratam la fel ca si noi, ca unade-a noastra. Noi suntem zane nusuntem oamenisau vrajitori ca sa dispretuim si sa tratam alte fiinte altfel. Noi te putem trata la fel de bine ca pe una de-a noastra. Ii raspund eu.

-Si de ce as crede tot ce-mi zici? De ce?!

-Eu nu mint niciopdata. Dar da esti noua pe aici si nu ai de unde sti ca zanele nu mint niciodata. Si sincer regret si imi pare nespus de rau pentru cele intamplate. Ii spun eu.

O privesc fara pic de incredere insa fac ca secera sa dispara, dupa care ma intorc si plec fara sa mai zic nimic.

-Si nu vrei sa locuiesti aici cu noi? Nu stim daca ai gasi in alta parte o locuinta. Multi s-ar putea sa te evite. Spuse Josephine.

-Nu vreau!
Mai mult nu zic si merg mai departe.

O lasam sa mearga in treaba ei. Matusile stiau ca mai devreme sau mai tarziu s-ar putea intoarce la noi. Intre timp imiarata unde am gresit si ma ajuta sa evit sa creez mai multe statui vii cum le numeau ele nestiind exact ce sunt. Si cu ajutorul matusilor creez statui normale.