Blizzard

-Surioara trebuie sa facem ceva repede. Ii spun eu surorii mele.

Eu ma uit la Katrina, iar aceasta e inghetata bocna.

-Bun, pana aici. Sa imi ingheti sora nu a fost prea dragut. Spun eu si il strig pe Hades. Desi cum nu eram ruda cu el cel mai probabil ma gandeam ca ma va ignora.

Eu ma uit la ea apoi plec mai departe complet nepasator.

In caz ca nu aparea, ma gandeam oare cum ma voi descurca singura.

Hades apare in spatele ei, imbracat cu o haina lunga de iarna si priveste in jur, fluierând.
-Frumos peisajul. Si ce doreste mica printesa a Fairytopiei de a indraznit sa-mi strige numele?

-Prea marite zeu al haosului, te rog frumos, sa ma ajuti sa opresc aceasta iarna brusca pana nu devine o era glaciara. Cel ce a pornit-o e prea puternic pentru puterile mele sau a surorii mele ori a matusilor. Doar Flacarile Pure ale Iadului pot readuce normalitatea. Noi zanele, majoritatea dintre noi, nu vom putea rezista unei ere glaciare. Ii spun eu.

-Oh! Serios? Deci am avut o idee buna cu era asta glaciara! Si daca zici ca nu-i puteti face fata, inseamna ca Muzan s-a descurcat de minune creandu-l pe Blanche. Sunt asa mandru de ei...

Deci tu esti in spatelele acestei ere glaciare. Spun eu parand invinsa dar in capul meu cautam ceva sa reusesc pana la urma sa il inving pe Hades in acest joc de-a era glaciara.

-Normal ca eu sunt! Cine altcineva? Si oricum. Nu il pot opri eu pe Blanche sa faca asta. Doar cel care l-a creat poate face asta. Deeeci...Distractie placuta in noua era glaciara!
Ii face cu mana zâmbind foarte inocent, dupa care dispare intr-un nor negru.

Sa il gasesc deci pe creatorul lui Blanche dar va fi destul de dificil. Ei bine nu o pot lasa pe surioara mea aici. Trebuie sa o duc cel putin acasa. Gandesc eu.

Eu ma plimb si lovesc usor clopotelul, privind fulgii ce cad in numar tot mai mare din cer.

Ma uitam dupa Blanche sa vad daca reusesc sa il mai zaresc.

Ma opresc brusc când simt un miros placut si incep sa adulmec aerul, dand din coada si indreptandu-ma catre sursa.

Zbor indirectia in care o luase Blanche sperand sa il gasesc repede.

Eu ma opresc in fata unei brutarii care inca nu fusese afectata de viscol in niciun fel. Mai miros putin aerul sa ma asigur ca de acolo vine mirosul acela placut, dupa care intru incet si tot corpul mi se relaxeaza când simt caldura dinauntru, insa privind in jur, nu observ pe nimeni.

Ajung si eu curand la acea brutarie si vazand ca nu e afectata de viscol, aterizez in dreptul ei.

Bat la usa si apoi intru.

-Salut! E cineva aici? Spun eu.

Eu tresar si ma uit spre Sanara, mârâind, iar in clipa aia, podeaua incepe sa inghete.

Ma ridic putin in aer ca sa nu imi fie picioarele prinse in gheata.

-Ce te uiti asa? vreau sa mananc putin. Cred ca ceea ce miroase asa frumos sunt niste covrigi sau cornulete.

-Covrigi? Cornulete? Ce sunt alea?

-Produse de brutarie, alimente, despre care ti-am spus ca ne luam energia din ele. Spun eu, incercand sa ii explic. Apoi ii arat pe raft cativa covrigi rotunzi spiralati si niste cornulete.
-De obicei acestea le mancam cand suntem pe fuga, in graba, si nu am avut timp sa luam acasa micul dejun care e prima masaa zilei. Incerc sa ii explic eu cat puteam de bine, sperand sa fie pe intelesul lui.

Ma uit la ea apoi spre raftul ce mi-l indica si ma apropii usor, mirosind covrigii calzi si dand involuntar din coada.

-Deci, iti place? Il intreb eu.

-Mhm. Au un miros...placut. Si...cald.
-Serveste-te atunci.
Eu tresar si ma uit in jos la o batranica ce tocmai venise cu o tava plina de covrigi proaspeti scosi din cuptor. Intind mana sa iau unul, dar realizand ca l-as putea ingheta, ma opresc imediat si-mi las mana pe langa corp. Observând asta, batranica imi face semn, iar eu ma las pe vine. In clipa aia ia un covrig si mi-l duce in dreptul gurii, indemnandu-ma sa-l mananc. Eu stau putin surprins de gestul acesteia, dar pana la urma mananc tot covrigul si dau fericit din coada.

-Deci iti place. Si nu te afecteaza ca e cald, nu? Soptesc eu la urechea lui.