Pe campie

-Asta asa e. Trandafirii sunt cele mai frumoase flori. Cel putin pentru mine. Oricum sunt printre florile cele mai frumoase.

- Imi place mult si cum miros.

-Intradevar miros foarte frumos.

- Oricum nu poti sa spui ca exista floarea urata, toate au ceva special si sunt frumoase in felul lor.

-Asta asa e. Chiar daca unele dintre ele sunt otravitoare.

- Da, de acelea trebuie sa stai departe.

-Da, mereu am grija la acelea.

- Eu era cat pe ce s-o patesc o data cu o astfel de floare.

-Si cei mai multi vrajitori cred ca vampirii nu pot fi ucisi decat cu tepuse de argint infipta in inima sau cu gloante de argint tintite drept in inima. Nu ia calculul ca vampirii pot fi si otraviti. Ceea ce cred eu ca e bine fiindca ei nu stiu toate metodele prin care pot fi ucisi vampirii.

- Putem fi otraviti, dar nu murim din asta.

-Aha, inteleg. Spun eu.

Clatina usor din cap fara a mai spune ceva.

Nu mai spun nici eu nimic deocamdata.

Isi umfla obrajii ramanand tacuta.

-Ca veni vorba de otravire noi zanele putem fi otravite doar cu potiuni de magie neagra. Organismul nostru este imun la otravurile de pe Terra.

- Trebuie sa aveti grija cu acele otravuri atunci.

-Normal ca avem grija. Avem foarte multa grija.

- Atunci e bine, ingana.

Ii zambesc doar.

Zambi si ea.

Incep sa culeg apoi nectarul in tacere. Ma asez apoi pe buzele lui Rose.
-Vrei si tu putin nectar? Spun eu dar fara sa astept raspunsul ei, desfac un mic borcanel care era cat un bobde piper si torn continutul pe buzele ei, eu zburand un pic in aer pentru a nu cadea in gura ei.

Rose manca nectarul si zambi apoi.

-Ma asez apoi din nou pe buzele ei. Apoi aud vocea unei zane supraveghetoare:
-Inapoi la munca, esti platita sa muncesti nu sa te joci cu uriasii.

- De ce imi spune uriasa? intreba Rose sec.

-Asa spune ea la toti de marime normala. Pentru ca ea considera ca marimea normala pentru o zana e cea a unui fluture.