Un secret de mii de ani

-Unde le ascundem?

Ei bine in subsolul palatului meu e laboratorul si apoi din laboratorul meu se coboara in beciul laboratorului apoi s merge printr-un pasaj secret si se ajunge la un lift de urgenta acel lift te coboara vreo 9 kilometri in subteran, pana la un buncar subatomic. Acel buncar arata ca un apartament de luux cu 3 camere si inclusiv anexele: hol, bucatrie, baie si 3 camari. Ei bine, una din camari este pentru alimente, a 2-a este pentru detergenti, si masina de spalat. A 3-a este pentru potiuni si diverse lucruri. Osa ascundem cristalele in a 3-a camara a bunccarului subatomic. Nimeni nu ar putea ajunge acolo inafara de familia mea.

-Ok, e bine asa

-Ok. Si vrei sa vezi buncarul? Spun eu.

-Dam dar nu e interzis ca eu sa fiu acolo?

-Ba da, dar eh, Matusile nu sunt acasa.

-Si daca o sa ma prinda acolo?

-Nu are cum sa te prinda pentru ca nu sunt in oras. Si nu se intorc decat maine seara.

-Bine, hai sa mergem ca deja am facut multe minuni si sigur o sa ridic suspiciuni

-Bne, Hai sa plecam.

Barbie facu din nou un cerc si ajunse inapoi in dimensiunea lor

-In sfarsit acasa. Spun eu cand vad ca aparusem fix in fata palatului.

-Ce bine e aici miroase a acasa

-Mda, e foarte bine acasa.

-Hai sa punem cristalele in siguranta

-Desigur spun eu, intrand in palat.

Blondina o urma pe zana

Ajungem in curand in laborator apoi deschid trapa de la beciul laboratorului.

Barbie o urma in continuare fara sa spuna nimic

Intru si acoloera intuneric si niste holuri tip labirint astfel incat te rataceai foasrte usor, asta ca o masura de precautie ca nici un strain sa nu ajunga la buncar.

-Nu pornesti un bec, o lumanare ceva? Ca imediat o sa ma pierd de tine

-Ba da, luminitele de pe ariipile mele. Spun eu, aprinzandu-le foarte difuz.
-Si urmeaza-ma indeaproape.

Blondina merse langa ea si o prinse de mana
-Asa e mai sigur

-E perfect, asa ma gandeam si eu. Spun eu. Apoi luminile de aripi incepra sa palpaie ca un neon stricat, si apoi se stinsera.
-Upsy, se pare ca am ramas fara combustibilul care le alimenteaza. Acu corpul meu va produce dar abia maine seara voi mai putea sa imi aprind aripile.

-Ok, da sper ca stii bine drumul si nu ne pierdem