Fiti atenti pe unde mergeti!

-Da dar zi cine este?

-Un vampir, raspund clar si rece.

Nu ii spun nimic ci doar privesc bratara. O aprob din cap in semn ca ne vom proteja de el.

-Bine atunci hai sa mergem

- Huh? Unde sa mergem?

-Spre taramul Chicutamictlan, acolo unde am eu putina treaba.

- Aha.. ei bine sa mergem. Spun eu si o iau inainte.

-Deodata dupa cum era de asteptat ne iese in cale un monstru care nu avea o forma bine definita, semana cu o amiba numai ca mai mare
-Un bong! tip eu.
Si el apoi apropiindu-se de mine lua forma mea. Incep sa ma incaier cu el in scurt timp nu se mai stia care sunt eu cea adevarata si care e bongul.

Priveam scena din fata mea, oftez si ma aproprii de cei doi, iau bongul de la spate de bluza si il ridic in sus. Il intorc cu fata spre mine si il lovesc puternic trimitandu- l la 3 metri de noi, aterizand in pamant
- Nu poti insela mirosul unui elf. Ma indrept inspre el si il ridic de guler, cu cealalta mana scot sabia. Il privesc rece acesta incremenind
- Daca vrei sa traiesti dispari... daca vrei sa mori ramai.

-Mersi, Nuru. Chiar ai un miros destul de bun. Ii spun eu. Bongul se transfomase intr-o secunda in acea persoana de care ii era cel mai frica lui Nuru si incerca sa o convinga pe Nuru ca nu e bong ci exact acea persoana.

Am facut ochii mari si am inceput sa tremur. Inchid ochii si imi musc buza de jos. Ridic sabia si ii tai gatul fara sa deschid ochii
- Te- am avertizat.... Ma ridic de pe acesta fara sa mai zic nimic.

Insa spre surprinderea mea si a lui Nuru, din trupul taiat se nascura doi bongi unul mai pitic din capul fostului bong si altul mai mare din trupul acestuia. Apoi ambii gasisera alte temeri ale noastre in care sa se transforme.
Imi amintesc apoi ce am invatat despre bongi la Colegiul Alfea.
-Bongii nu pot fi distrusi prin lupta. Ci trebuie sa ii transform in ceea ce doresc eu cu conditia sa fie chestii ridicole. Si nu am la mine bagheta. Pot face fara bagheta vraji simple dar pentru vrajile de transformare imi trebuie bagheta si exact azi am uitat-o acasa.

- Se poate transforma in ce vrea... pe mine nu ma sperie. Il privesc rece si incrucisez mainile.

-Nici pe mine nu ma sperie, dar problema e ca daca nu il distrugem, se va tine scai dupa noi, si nu doar putin, ci toata viata. Imi trebuie o bagheta sa pot face vraja Riddiculus.

Oftez
- Sa mergem sa o cautam....

-Lasati-ma pe mn,rostesc o vraja si monstrul disparuse
gata acum ne putem continua drumul

-Multumesc, Barbie. Si ce anume i-ai facut monstrului? Ah si nu l-ai observat pe asta micu. Spun eu aratandui ceva ce semana a o amiba de gelatina, care intr-o fractiune de secunda luase forma persoanei de care se temea barbie cel mai tare.

aaaaaaaaa monstrozitatea aceea se transforma in Bau-Bau si mie imi era frica de el de cand eram mica
Dar rostesc aceeasi vraja si disparu si acest monstru
-Ca sa iti raspund la intrebarea ta Sanara acesti monstri ajung in celalalt capat al taramului

-Aha. Destul de departe. Cumva acolo, e salbaticie, daca nu ma insel, asa-i?

Surad
- Barbie... inca mai iti e frica de bau- bau? Nu crezi ca este cam de speriat copii?

-De fapt bau-bau este un nume genereric pentru o serie de specii de monstri despre care nu se stie mare lucru decat ca sunt fiinte nocturne si foarte hidoase insa un singur lucru este cert. Nu manaca copii. Insa pot ucide pe oricine daca ii incalca teritoriul sau ii provoaca la lupta.

Nu spun nimic si ma asez pe o creanga cazuta la pamant.

Ma asez si eu langa Nuru. Oftez usor.

O privesc
- Ce- ai patit?

-Stiu ca nu este real dar imi este frica de el de cand eram mica