O plimbare la zeul Neptun

-Pai atunci hai sa mergem la suprafata.

-Ok
Ies din palat si inot pana la mal.

Innot si eu pana la suprafata.

Cand ajung la mal coada imi dispare si eu ma ridic in picioare.

Dupa ce ies din apa imi dispare coada aparandu-mi picioarele si aripile si ma ridic in picioare.

Ma uit pe cer si observ ca este destul de senin.

Ma uit la ceasul de pe bratara mea de aur si vad ca mai erau cateva minute pana sa expire de tot efectul potiunii noastre si ma gandesc sa ii fac o farsa Cristinei. Cum pot controla natura si inclusiv vremea, fac doar un semn si niste nori de ploaie aparu pe cer. Acum era senin si in clipa urmatoare innorat. Incepu sa picure insa rar si cadet. incat eu ma puteam feri sa nu imi apara iarasi coada incercam insa sa fac ca unele picaturi sa o atinga pe Cristina. Ca farsa mea sa reuseasca si sa pot rade.

Vad cum incepe ploaia si scutul de la colier se activeaza pentru a nu ma atinge apa.Eu nici nu eram atenta la ploaie.

Observ ca colierul lui Cristina activa scutul.
-Cristina, nici macar o farsa nu iti pot face macar. Spun eu parand nemultumita.

-Nu sunt eu devina ca mama mi-a dat un colier cu personalitate

Ii zambesc doar.

-Colierul face lucruri fara ca eu sa ii spun ceva

-Ei bine cred ca e bine sa faca asa.

-Nu mereu

-De ce? Stai ca nu mai inteleg.

-Sunt lucruri pe care eu nu vreau sa le faca si totusi el nu ma asculta.E ca si cum ai avea o sora mai mica si tu ii spui sa faca ceva si ea face tot cum vrea.

-A, aha, acum am inteles.

O silueta fantomatica incepu sa se apropie de ele.

-Imi plac anumite obiecte cu viata proprie, dar nu si bijuteriile cu viata proprie. Si ziceai ca a fost vrajitor inainte, nu? Pai si nu poate sa fie transformat la loc?

Silueta se opri la un moment dat, dar inca nu puteai descifra despre cine e vorba.

Ma uitam uimita. Asteptand sa vad cine este.

Doar ochii se conturara foarte bine, fiind rosii ca iadul.

-O fi vampir sau demon asta e clar. Gandesc eu.