Aventura printre uriasi

Ma plimbam prin Provincia Thrymheim ce apartinea de Tinutul Jotunheim. Deodata simt cum sunt prinsa de aripi cu doar doua degete, de cineva urias. Cand intorc capul constat ca ma prinsese un copil de urias. Fiind singura pe acel taram nu avea cine sa ma auda, as fi strigat in zadar duapa ajutor. Degeaba as fi vorbit caci glasul meu era imperceptibil pentru locuitorii acelui tinut dat fiind marimea lor uriasa. Eu nu eram decat un fluture foarte mic pentru ei.

O observ pe Sanara si pe copilul urias, imi iau arcul si doua sageti si tintesc copilul nimerindu- l in cap, acesta speriiindu- se si dandu- i drumul lui Sanara. Ma grabesc, sar si o prind. Aterizez intr- un copac si o las jos
- Esti bine?

-Mersi Nuru. Da sunt bine. Credeam ca voi ajunge exponat intr-un insectar. Taramul asta este un pic cam periculos.

- Nu este doar putin periculos, este taramul uriasilor, acela a fost doar un copil stai sa vezi tatal... ai fi ajuns barbecue alaturi de alte persoane. Privesc in jur, pamantul incepu sa trepideze, se auzeau pasi
- Trebuia eu sa vorbesc. Un urias mult mai mare decat cel de dinainte se apleca inspre noi privindu- ne cu ochiul lui mare, fara sa stau sa ma gandesc de 2 ori scot o sageata si il nimeresc pe urias direct in ochi, acesta dandu- se in spate si cazand in fund, comenta ceva in limba lor, ridica palma si vru sa ne prinda. Insa o prind repede pe Sanara de mana si sarim pe pamant.

-Nuru, nu stiam ca esti asa rapida. Ii spun eu.

Surad si o privesc cu coltul ochiului
- Nu stii multe despre mine.. acum sa mergem inainte sa ne observe.

-Bine, sa mergem. Spun eu luand-o inainte.

O urmez intorcandu- mi din cand in cand capul inspre urias, sperand ca nu ne urmareste, insa el ne cauta. Ne observa
- Aici erati.. veti ajunge barbecue pentru ca m- ati lovit in ochi. Tuna el si intinse mana prinzand- o pe Sanara. Ma opresc si scrasnesc din dinti. Acesta o ridica pe Sanara intratat incat sa o priveasca
- Asadar esti o zana... ma intreb ce gust o avea o zana prajita.

Incerc sa arunc o vraja asupra lui. Stiam ca vraja ca sa aiba efect ar trebui sa ii tinteasca macar punctul imaginar din mijlocul fruntii de deasupra nasului insa distanta intre mine si el era destul de mare asa ca vraja mea se stingea inainte de a ajunge la capul sau.
-Am incuracat-o. Spun eu catre Nuru. Apoi vad ca infige in pamant o scobitoare uriasa si ma leaga fedeles de ea apoi se duce sa pregateasca gratarul.
-Deci nu glumea, chiar are de gand sa ma prajeasca de vie si sa ma manace.

Scrasnesc din dinti si o privesc pe Sanara. Ma asez jos in pozitia turceasca si inchid ochii. Incep sa ma gandesc la o solutie¨Daca m- as repezi asupra lui nu ar avea niciun efect, mar dobori... dar daca... da.. asta este¨. Deschid ochii si zambesc, o privesc pe Sanara iar apoi dispar in tufisurile din padure stiind ca Sanara va fii in siguranta pentru o vreme deoarece sa aprinda focul dura la cat de prost putea sa fie uriasul. Asta imi dadea timp sa imi pun planul in aplicare.

-Il privesc amuzata pe urias cum se chinuia sa aprinda focul prin metoda primitiva de frecare a doua bete. La cat de prost era nici nu stia ca nu toate lemnele fac foc ci doar cele de esenta tare precum, nuc, stejar, etc. El se chinuia deocamdata cu doua bete din lemn de tei.

Ma opresc in mijlocul padurii si ma uit in jur, observ niste sfori ce pareau liene insa erau mult mai rezistente, exact ca si copacii rupandu- se cu greu. Ma sui intr- un copac si scot sabia, in 5 secunde taiasem 10 liane lungi, le stransesem pe toate si ma indrept inspre locul unde era Sanara. Ajunsa acolo, leg o liana de piciorul uriasului, acesta fiind prea ocupat cu focul nu ma observa. Si mai leg inca una de celalalt picior, le legasem atat de strans incat nu le putea desface nici pana diminata. Scot arcul si o sageata, il nimeresc pe urias in cap acesta intorcandu- se sa vada cine e. Ma vazu si intinse mana sa ma prinda, insa am luat- o la fuga prin diferite parti ale padurii. La un moment dat uriasul cazu la pamant, ata care i- a fost legata de picior se imbraliga in diferiti copaci impeidincandu- l sa continue.

Cat era el de mare si pielea groasa, copacii tot reusisera sa il raneasca provocandu-i cateva zgaraieturi si in plus nu se putea misca fiindca era legat. Orice efort al lui era inca o cazatura. La cat era de prost se uita ca vitelul la poarta noua la liana cu care era legat.

Respir repede si profund avand in vedere ca alergasem aproape toata padurea. Ma trantesc pe pamant incercand sa- mi ¨trag sufletul¨. Stiam ca nu se va putea dezlega asa ca stateam linistita.
- Sanara.. vin imediat dupa tine... Ii strig in speranta ca ma va auzi.

Auzul meu de zana era desfin asa ca o putusem auzi.
-Nu plec nicaieri. Nici macar nu am cum. Spun eu incercand sa fac o mica gluma pe seama situatiei in care ma aflam, desi totusi sunase cam sec.

Ma ridic si ma indrept inspre Sanara, ajungand langa ea, scot sabia si tai sfoara in bcatele mici. O bag apoi la loc.

-Mersi Nuru. Hm, pacat ca sabia asta pentru urias nu este decat un ac. Spun eu.

- Mda... insa i- am venit de hac de moment. Sa mergem de aici pana nu ma razgandesc si il omor, ceea ce nu ar fi prea bine... s- ar declara razboi intre elfi si uriasi.

-Mda, cred ca ai dreptate. In razboaie ei sunt cei mai buni datorita marimii lor. Lor nici macar nu le trebuie arme impotriva celor ca noi. Ne pot strivi ca pe muste. Nu ar fi bine sa avem de-a face cu ei. Spun eu si ma indepartez apoi o astept pe Nuru.

O urmez in liniste, in spatele nostru se auzea cum uriasul incerca sa se dezlege.

-Probabil ca ar trebui sa ne grabim. Stiu o scurtatura pana in Fairytopia. Daca ai coborat pe franghii sau pe stanci abrupte iti va fi usor sa cobori pe un vrej de fasole. Noi din fericire putem zbura asa ca...

- AM inteles, nu va fii greu. Arata- mi drumul.

-Bine. Spun eu si apoi zbor printre tulpinile de flori spre rasadurile de fasole.
Cativa metri inainte apoi o iau la stanga apoi la dreapta.

O urmez alergand

Ajungem in rasadurile de fasole si apoi ii arat varful unui vrej de fasole.
Trebuie doar sa inchizi ochii si sa te strecori prin pamant. Vom cobori in Fairytopia.