Acasa

Stateam in gradina inconjurata de trandafiri albi, eram imbracata intr- o rochie lunga alba, parul il aveam prins in coc. Nu era stilul meu dar mama insista ca ar trebui sa ma port ca o fata, chiar daca lupt. Ma asez pe o banca si oftez.

Zburam prin Alfheim si ajung si deasupra gradinii. Nu eram singura ci cu sora si matusile mele. ne luasem la intrecere. Ajunsesem langa pomul unde matusile mele declarasera punct de sosire. Eram la egalitate cu matusa Selene pe primul loc, Katrina iesind pe locul 2, cu doar o secunda diferenta iar matusa Josephine se cunostea ca varsta incepea sa isi puna amprenta asupra ei, intarziind 10 secunde si iesind pe ultimul loc.
In timp ce sora si matusile stateau sa se odihneasca eu inca mai aveam energie asa ca zbor si aterizez langa Nuru. O vad impbracata in rochie lunga alba si cu parul strans in coc.
-Nuru, te mariti? cine e fericitul elf? Intreb eu.
Pentru noi zanele rochia lunga si alba si parul strans in coc insemna costumatie de nunta.

O vad si chicotesc
- Nu... nu ma marit, este doar o rochie facut cadou de mama, insista ca ar trebui sa ma port ca o fata, insa nu este stilul meu. Ce faci aici?

-Ma distrez impreuna cu sora si matusile mele. Matusile mele au concediu saptamana asta asa ca ne permitem putina distractie impreuna.

- Aha.. asa ca ati venit pe taramul elfilor, ce- i drept.. e cel mai linistit.

-Mda, insa nu doar linistea ne atrage. Reporterii de la Mitul de Dimineata au facut un sondaj acum cateva luni si Alfheim a iesit pe locul 2 dupa Fairytopia ca cel mai frumos taram.

Ma ridic si incep sa merg incet prin gradina admirand privelistea
- Asta pentru ca nimeni de aici nu indrazneste sa omoare vreun animal... este un pamant sacru unde totul este pastrat in armonie.

-Ca tot ai adus vorba de sacru, asta inseamna ca Aflheim are si el o legenda, nu?

Off: daca nu ai imaginatie poti spune doar ceva scurt sau poti spune ca nu cunosti, sau vezi tu ce.

- Da... candva pe acest pamant a fost o lupta mare.. intre elfi buni si cei rai, sa zicem asa. Cei rai vroiau sa conduca acest tinut si fiintele dinauntru sa le conduca si sa le faca slujitorile lui, ele nu au stiut si au fost atrase de catre partea cea rea, pamantul acesta a devenit un loc rau plin de rautate si se spunea ca in fiecare zi cerul plangea cu sange. Insa se spune ca un print, un zeu, a salvat acest taram purificandu- l, iar eflii rai locuiesc acum in tenebre, majoritatea elfilor care au fost pacaliti s- au intors, jurand ca nu vor mai face nimic rau. Iar altii.... au ramas. Taramul acesta este protejat de padure, de animale, de rau.. de fiecare insecta vie. Spun eu pe o voce calma.

-Frumoasa poveste. Spun eu. Apoi o aud pe matusa Selene strigandu-ma:
-Sanara, vino. Mergem la lac.
-Trebuie sa plec. Mergem la lac, dar cred ca matusile nu s-ar supara daca vii si tu cu noi.

- Sigur... dar mai intai stai sa- mi iau calul, nu pot zbura. Spun eu si fluier, un cal mare, alb, ce tinea in spate o sa neagra aparu in cateva secunde langa mine.
- Ea este Daedra.. O mangai incet si ii soptesc ceva in limba elfilor
- Poti sa te apropii daca vrei, nu iti face rau

-Aha, deci este o iapa. Spun eu apoi ma apropii si o mangai usor pe cap si pe bot.

Off: stiu ca femelele cal se numesc iepe.

off: mda... ora e devina.
on:
- Are mai multi ani decat au matusile tale la un loc. Spun zambind: Sa mergem. Ma sui pe iapa insa nu puteam sta normal ci cu picioarele intr- o parte
- Vrei sa mergi cu noi? Sau zbori?

Voi zbura impreuna cu sora si matusile si tu ne vei urma. Dar este ceva. Noi la dimensiunea asta, avem o viteza de ne putem pierde intr-o clipa din ochii tai. Ne vom micsora si astfel vom zbura destul de repede insa si destul de incet sa nu ne pierzi din vedere.

- Ati spus ca mergeti la lac nu? Ei bine... stiu drumul, si in plus batrana asta alearga destul de repede ^_^ SPun eu mangaind iapa.

-Bine, atunci nu ne mai micsoram. Vom zbura la dimensiune normala. Si da, la lac am spus ca mergem. Spun eu inaltandu-ma in aer si pornind intai spre locul unde erau sora si matusile mele si apoi spre lac.

Ii soptesc ceva la ureche iepei si aceasta porni cu viteza. In momentul acela iesi mama si imi striga
- Nuru unde pleci? Ai sa murdaresti rochia pe calul acela.
Imi intorc capul si zambesc
- La lac si nu- ti face griji, voi avea grija de rochie.
- Sa nu- mi fac griji zice... dar tot timpul imi fac... of fata asta, seamana leit cu taicasu.
Nuru isi indrepta privirea in fata entuziasmata, ii placea sa mearga pe cal mai ales la viteza pe care o prinsese
https://2img.net/h/i57.photobucket.com/albums/g239/junkie2000/elf.jpg mama

Nu auzisem dialogul din spate din cauza ca deja vorbeam cu sora mea si in plus de asta era si falfaitul puternic a 4 perechi de aripi.

- Yahoooo.... Strig eu bucuroasa si ma aplec un pic in fata, iapa trecu printrun raulet, reusind astfel sa imi ud putin rochia.

Ajungem undeva si traversam o papastie, acum era acum. Oare iapa lui nuru, putea sa faca saltul peste prapastie?
Raman in urma sa o urmaresc pe Nuru.

Observ prapastia si zambesc. Ma aproprii de urechea iepei si ii soptesc ceva. Iapa incepe si fuge si mai repede. Ajung langa prapastie si iapa sare cu toata puterea ei, ma tin strans de saua acesteia. Ajunge pe partea cealalta a prapastiei si era cat pe ce sa alunece fiindca pamantul de sub o copita alunecase. Insa reuseste sa scape.
- Phiu, a fost cat pe ce.

-Bravo, Nuru! te pricepi. ii spun eu apoi zbor mai departe prin padurea ce se ivi.

- Multumesc, tata m- a antrenat. II dau un ghiont iepei in burta si porneste.

-Te-a antrenat destul de bine. Spun eu. apoi plec in cautarea matusilor si a surorii mele care le pierdusem prin padure insa stiam ca ele nu aveau unde fi altundeva, decat mult mai in fata.

O urmez pe Sanara in liniste.