In cautarea vrajitorului din Oz

-Da, demonii pot vedea clar, dar noi zanele avem alta anatomie fata de voi demonii si ne lipsesc acei pigmenti din ochi care va fac pe voi a vedeti clar in bezna, si banuiesc ca tot cei pigmenti sunt responsabili pentru culoarea rosiatica aproape culoarea focului a irisului ochilor vostri.

-Da cam asa numai ca mie imi sunt ochii albastri dar au o aura rosie

-Aha, inteleg. Mda, asta banuiesc ca e tot datorita faptului ca esti jumate zana.

-Da cam asa este

-Si acum cred ca ar fi timpul sa ne intoarcem in Fairytopia.

-Bine, uf avem ce merge pana acolo

-Cel mai rapid ar fi un pegas. Din cate stiu imparatul acstui tinut in care ne aflam acum are un pegas destul de batran cu ajutorul caruia a reusit sa supravietuiasca pe timpul razboaielor. Acum ar vrea sa il dea oricarui interesat de cai.

-Poi hai sa mergem la imparat

-Bine, hai sa mergem la imparat. Spun eu pornind-o pe carare.

-Dar de ce vrea sa isi dea pegasul daca l-a ajutat asa mult?

-Pentru ca a imbatranit si el si pegasul. Acum la varsta la care o are pegasul, nu mai poate face fata la razboaie e bun doar pentru cei ce vrea sa se plimbe pe el, iar pe imparat nu il intereseaza plimbarile, si copii si nepotii lui vor pegasi mai tineri, ca asa sunt printii mofturosi.

-Aha si crezi ca o sa fie in stare sa ne duca pana acasa?

-Desigur, ca va putea. Exista ceva ce il poate face sa isi recapete fortele cat de cat. Jaratec amestecat cu lapte de iapa. Pentru pegasi acest mic dejun e cum e pentru noi laptele cu cereale.

-Bine, atunci mai avem mult?

-Inca 2 ore de mers pe jos, sau daca vrei sa zburam, facem jumatate de ora.

Imi desfac aripile si ma inalt
-Hei nu ai de gand sa zbori ca ajungem mai repede?

-Ba da, daca asa vrei. Spun eu si imi intind aripile si ma inalt, ajungand-o din urma pe Barbie.

Imi maresc viteza, eram deja la limita

Imi maresc si eu viteza, incercand sa o ajung pe Barbie, dar nu reusesc. Eram mereu in spatele ei cu distanta de cativa metri.

Ajunsesem in regat in doar 10 minute, eram inaintea Sanarei

Ajung si eu la doua minute dupa. Vedeam orasul:
http://supravietuitor.files.wordpress.com/2010/01/vatican-city1.jpg
Ma indrept spre castel vazandu-l in zare, langa muntii ce la inceput se distingeau greu din auza cetii insa cand ne apropiem privelistea era minunata:
http://www.staff.ncl.ac.uk/hermann.moisl/SEL3042/neuschwanstein.jpg

-Ai ajuns si tu insfarsit, cum de ai ramas in urma mea?

-Cred ca a venit momentul sa mai si pierd intrecerile.

-E prima data cand zbor cu viteza asta, oricat am incercat zburam muuult mai incet

-Se pare ca cresti si iti cresc si puterile. Spun eu.