In cautarea vrajitorului din Oz

-Multumesc, Cristina.

-Si incontro au luat-o?

-Cred ca incolo. Spun aratand spre dreapta.

-Atunci sa mergem,spun eu in timp ce o iau in dreapta

Merg si o iau inaintea lui Cristina.

Mergem in directia aia de cateva minute bune si tot nu ajungem

-Mai ai rabdare cateva minute, eu zic ca e directia buna. Spun eu si merg tot inainte.
-Hm, eu cred ca ar trebui sa o luam acum prin lanul ala de porumb, si dupa ce iesim din el vom da de o carare cu pavele de aur si ala e drumul.

-Bine,spun in timp ce o iau prin lanul de porumb

O urmez pe Cristina dar o iau inaintea ei si o conduc la cararea de care stiam.

Iesim din lanul de porumb.

Dupa ce iesim din lanul de porumb intram pe carare.

-Asta imi aminteste de povestile din lumea oamenilor

-Si mie imi aminteste de acelasi lucru.

-Bine ca in acele povesti nu e vorba de vreun rege rapit

-Dar pe aici s-a intamplat sa fie vre-un rege sau regina rapita? Din cate stiu eu atat in povesti cat si in dimensiunea noastra au fost rapite doar printese. Ori de catre zmei ori de catre dragoni ori de catre fetite de uriasi.

-Am auzit eu astfel de chestii

Se auzi un zgomot ca si cum o turma de elefanti s-ar apropia insa nu erau elefanti. Erau un grup de copii de uriasi care treceau inspre o scoala pentru uriasi.
Deodata sunt apucata de mijloc si ma trezesc in mana unei fetite de urias.
-Papusica zburatoare. Spuse ea. Avea o voce care se cunoastea ca e o fetita de varsta gradinitei.
Apoi ma baga in ghiozdan si inchide fermoarul ghiozdanului.

-Perfect acum trebuie sa ma duc si eu dupa ea
Ma teleportez in ghiozdan alaturi de Sanara

-Buna, Cristina! Nu stiam ca te poti teleporta prin lucruri. Hai sa ne teleportam afara de aici. Ii spun eu.

-Usor de facut asta
Ne teleportez de acolo si ajungem in locul de unde am plecat

-Multumesc.

-Cu placere si asa nu aveam chef sa fiu jucaria unui copil de uriasi

-Nici eu nu aveam chef de asa ceva.

-Si acum incotro o luam?

-Tot inainte. Spun eu.