Raul vietii

-Nui nimic oricum nu vreau sa fiu mai mult timp de 8 ani

-Bine. A hai sa ne teleportam repede in Parcul de Distractii din orasul din aropiere. Acum ca esti de 8 ani, vei avea din nou acces la niste carusele, la care nu mai aveai acces de mult.

Ne teleportam in parcul de distractii.Ne-am distrat in parcul de distractii,ne-am dat in toate caruselele si a fost foarte distractiv

Dupa ce ne distram si dupa ce Cristina revine la normal o intreb pe Cristina ce mai vrea sa facem.

-Pai nu stiu nu am nicio idee

-Hm, ce zici, ai vrea sa ne plimbam doar? A cred ca stiu de o piramida pe undeva prin jur.

-Desigur mi-ar face placere sa ma plimb

-Bine! Spun eu bucuroasa. Si merg la pas incet spre piramida.

O urmez pe Sanara pana la piramida

Intram in piramida. Era plina de ieroglife pe pereti.

-Pacat ca matusa nu m-a invatat sa citesc hieroglife.

-Nici eu nu am invatat hieroglifele.

-Si atunci ce facem mergem inainte?

-Da. Chiar daca nu stiu hieroglifele, eu stiu drumul.

-Bine atunci sa mergem,spun eu

O iau inainte. Apoi la stanga, la dreapta iar inainte si iar l dreapta apoi iar la stanga si inca un pic inainte. In fata ni se aratase o camera care parca ar fi avut o lumina aprinsa insa n exista lumina in piramida. Cand intram in acea camera, jumatate din camera era acoperita cu monezi de aur, bijuterii, diamante, rubine, si alte bogatii.

-Cred ca asta este camera comorii

-Da, asa se pare. Si uite stau alaturi de atatea comori si nici macar nu am vreo tentatie in a lua ceva de aici.

-Nici eu am nicio tentatie de a lua ceva de aici,chiar daca am avea ce lua.

-Atunci e bine. Ma bucur.

-Eu de mica am fost invatata sa nu pun mare pret pe lucrurile pretioase

-Eu cred ca e bine ca ai fost invatata asa.

-Da si de fiecare data cand nu imi reusea ma ofticam si incercam din nou,asta pana cand nu mai aveam energie in corp.

-Dar acum iti reuseste mereu, asa-i?

-Da la cat m-am antrenat fac asta si in somn