Apele albe

Pe insula Apelor albe, sunt cateva rauri ce se varsa direct in ocean. Acestea sunt numite Apele albe deoarece au o culoare alba laptoasa. Aici se scalda zanele. Tot aici creste o floare rara, misterioasa floare a carei tulpina este invaluita in "panza de piatra". Celui ce capata aceasta floare i se deschid toate comorile subterane. Zanele insa nu permit nimanui culegerea ei, de aceea cel ce o doreste trebuie sa o fure.

Se afla pe insula in cautarea unei zane. El - asasinul - i se daduse o misiune de natura diferite. Acum nu trebuia sa omoare pe cineva, trebuia sa o gaseasca si sa-i ofere protectie.

Il vad pe baiat si il salut.
-Salut!

- Buna, o saluta el apropiindu-se. Ma poti ajuta? Caut pe cineva.

-Sigur! Te ajut cu placere. Pe cine cauti?

- Caut o zana numita... Zoe daca nu ma insel. Trebuie sa-i ofer protectie.

-Te referi la Zoe, aceea care e zana sporturilor de iarna si in special a patinajului si care a castigat 7 ani la rand competitia de patinaj artistic obtinand nota maxima? Sau la alta Zoe?

- Sincer nu stiu nimic despre ea decat ca o cheama Zoe.

-Aha. Atunci eu te voi duce la cea pe care o cunosc iar daca nu e acea Zoe, poate te va ghida ea la acea Zoe pe care o cauti. Zoe pe care o stiu eu, sta in singurul oras de pe Ice Cream Island, in cartierul din partea de nord a insulei acolo unde de peste mare se vede taramul inghetat Muspelheim. Adresa ar fi Aleea Zorilor nr 130, City Ice, sector Nord.

- Bine, sa mergem la ea.

-Bine. Eu sunt pregatita de zbor. Dar m-am gandit la ceva mai simplu sa te pot iau cu mine fara sa apelez la magie. M-ai putea inhama la o caleasca. As avea destula putere totusi. Spun eu si pocnesc din degete aparand o caleasca.

- Sunt destul de rapid, nu am nevoie de caleasca, dar cum vrei...

-Bine. Nu e voba de viteza aici de stilul de a calatori. O caleasca zburatoare e super. Sau cel putin asa mi se pare mie. Spun eu, ducandu-ma in fata calestii.
-Haide inhama-ma la caleasca.

- Nu stiu sa te inham.

-E destul de usor. Are aici o curea care se prinde de mijlocul meu si alta mai mica care se prinde de gatul meu ca o zgarda.

- Bine...spune si o inhama.

-Acum urca in caleasca.

Se urca fara sa comenteze.

De cum el se urca eu imi iau zborul, tragand caleasca in zbor, dupa mine.

Hitman se uita cu privirea sa rece in jur.

-Iti place? Il intreb eu.

- Da, e interesant.

Zbor drum lung tragand caleasca. Ajungem la un palat asemanator cu al Craiesei Zapezii dar mai mic. Aterizez apoi.
-Aici e, acesta e.

- Ok, murmura el scurt.

Ma desham singura. Apoi merg si eu cu el la poarta palatului.