Padurea Masterei

-Da. E bine. Ii spun eu zambind.

-Si daca nu vroia il convingeam eu sa fie de accord

Ii zambesc.
-Si acum ar cam trebui sa ne intoarcem in padurea masterei ca sa mancam linistiti casa din dulciuri ca nu mai are cine sa ne deranjeze si apoi sa sapam si sa luam comoara.

-Si nu putea sa sapam direct dupa comoara?

-Chestia e ca locul unde e ascunsa comoara, nu poti sapa fiindca e acoperit de un perete al casei din dulciuri. Su intai trebuie sa demolezi casa ca sa eliberezi locul pentru sapat. Si o casa din dulciuri nu o poti demola decat mancand-o. Dpar nu vrei sa o demolezi normal si toate dulciurile sa cada pe pamant si sa nu mai fie bune de mancat, nu?

-Atunci te poftesc sa te apuci de mancat ca eu nu am degand sa mananc atatea dulciuri.

Nu vrei nici macar o ciocolata?

-O ciocolata poate

-Bine. Spun eu si iau o ciocolata si i-o dau.

-Mersi Sanara,spun in timp ce iau ciocolata

-Cu placere.

-Si asa nu am mai mancat de mult timp o ciocolata

-Eu mananc ciocolata zilnic.

-Eu nu prea pot sa mananc dulce in fiecare zi

-Aha.

-Si cand crezi ca vei termina cu toata casa?

-Pai daca as fi putut sa ma fac uriasa as fi terminat destul de repede dar asa, cred ca va trebui sa gasesc mai multi cu care sa o impart sau eu sa mananc incet fara sa ma grabesc. Chestia e ca dulciurile te satura destul de repede.

-Asta e naspa si cred ca voi astepta ceva timp

-Mda, asta daca nu gasim pe cineva sa ne ajute.

-Si cine ar fi dispus sa ne ajute?

-Pai sper ca sora mea.

-Ea cred ca o sa ne ajute

Vorbesc cu sora mea si vine si ea langa noi. Se apuca si ea de mancat.

Eu ma asez pe iarba si astept ca ele sa termine

Peste vreo ora, terminam abia jumatate din casa, insa ne simtim satule.