Cotitura ulmilor inalti

-Da vom vedea la momentul potrivit,spun eu ganditoare

-Mda. Spun si eu ganditoare.

-Pana atunci nu revine decat sa asteptam

-Mda. Spun eu un pic ganditoare.
-Si acum ce mai facem?

-Eu m-as duce in dimensiunea a 3-a

-Pai atunci vin si eu cu tine.

-Atunci sa mergem acolo,spun eu in timp ce fac sa apara portalul si trec prin el

Trec si eu prin portal urmand-o pe Cristina.

Ajungem in centrul unui oras unde aglomeratia era foarte mare

-Ce aglomeratie e aici? Ii spun eu lui Cristina. Apoi observ ca multa lume era prea curioasa si se uita ciudat la aripile mele.

-Eu zic sa le faci sa dispara pana cineva nu isi da seama ce esti,ii spun eu in soapta

-As vrea eu dar nu pot sa fac sa imi dispara doar anumite parti ale trupului. Ar trebui doar sa ma schimb si sa imi pun o alta bluza si aripile sa fie pliate sub bluza dar va trebui sa ma ajuti tu. Spun eu.

-Lasa ca rezolv eu,spun eu in timp ce fac un semn din mana si aripile ei devin invizibile.
-Oameni buni nu aveti ce vedea aici,ce tocmai ati vazut si ati crezut ca sunt niste aripi au fost doar niste holograme facute de un nou dispozitiv pe care il gasiti in magazinul din colt
Toti oamenii incep sa fuga catre acel magazin.

Chicotesc.
-Multumesc. Ii spun eu lui Cristina.

-Ce creduli sunt oamenii astia

-Da si pe mine ma amuza faptul ca sunt prea creduli si naivi.

-Ar trebui sa nu mai creada ca orice zboara se mananca

-Asta, asa e.

-In momente ca astea chiar ma bucur ca nu sunt om

-Eu mereu ma bucur ca sunt zana si ca am puteri magice.

-Macar sa ne bucuram de puterile noastre ca nu stii ce se poate intampla

-Mda, asa e. Sa ne bucuram cat le avem. Eu insa stiu ca le voi avea permanent daca nu va mai fi amenintarea lui Maltazar.

-Si eu la fel.Oricum Ren nu mi le mai poate lua niciodata

-E bine ca nu ti le mai poate lua niciodata.

-Defapt nimeni nu imi mai poate lua puterile