Taramul atitudinii fara sfarsit (Special topic for Fairytopia Forever)

-Dar decat sa fi vie si asa mai bine moarta

-Asa functioneaza vraja. Vraja nu ucide. O lasa vie incat sa vada si sa auda tot ce se petrece in jurul ei, pentru o eternitate.

- Am facut si eu o data vraja asta, se aude vocea dulce a lui Katherine care aparu de cine stie pe unde imbracata intr-o rochie superba, neagra, fara bretele. Dar cand am incercat sa readuc la viata statuia... ei bine... s-a transformat intr-un cadavru, zambi inocenta.

-Nu stiu ce nu a mers. Dar mausile mele m-au invatat cum sa fac sa readuc la viata pe cineva transformat in statuie de aur sau stana de piatra si fara ca respectivul sa moara.

- Inseamna ca a fost vina matusii mele probabil. Ea m-a invatat vraja... si probabil a facut ea ceva sa nu-mi iasa ca sa ma simt vinovata.

-Nu cred ca matusa ta ar fi de vina, sau poate si ea ca nu ti-a spus de un anumit ingredient. Principatul vinovat e insa lipsa unui anume ingredient si faptul ca nu stii momentul cand trebuie rostita vraja.
-Deci ca respectivul sa revina la viata, vraja trebuie facuta fix la miezul noptii. Inainte de a rosti vraja trebuie insa sa stropesti pe cap respectiva statuie cu putin praf de pe aripile unei zane.
Altfel fara a utiliza praf de zana si rostind vraja oricand, respectivul devine cadavru, asa in caz ca a trecut mai mult de 3 zile de cand a fost pietrificat.
Moare instantaneu in procesul de depietrificare. Deci el poate fi viu ca statuie fiindca vraja opreste ca sufletul sa treaca prin piatra vrajita si astfel sa iasa din corp. Dar in procesul de depietrificare, inima se opreste instant si sufletul gaseste rapid calea sa evadeze din trupul proaspat depietrificat.

- Mda, a fost vina ei. Nu mi-a spus ca trebuie facuta la miezul noptii.

-Aha. Matusile mele ma invata totul si nu omit nimic nici macar nu vor sa ma pacaleasca. Desi ele imi spun mereu ca cu magia nu e de joaca findca poate fi periculoasa, eu totusi recunosc cao folosesc foarte des si de multe ori pentru distractie sau pentru a grabi lucrurile. Dar totusi respect anumite reguli impuse de consiliul zanelor in legatura cu magia. Cum ar fi regula ca nu am voie sa folosesc magia pentru a sti numerele la loto.

- Eu nu am avut norocul sa am o matusa cumsecade...

-Ei bine, acum esti mare si esti pe picioarele tale si nu se mai poate. M-as fi gandit ca mi-ar fi placut sa te adopte matusa mea si sa fii surioara mea voitrega. Spun eu.

- Da, ar fi dragut, zambi ea.

-Dar acum ca esti asa mare nu stiu daca mai e posibil.

- E-n regula oricum, zambi ea.

Ii zambesc si eu.

Isi trece o mana prin par zambind si ea.

Raman tacuta. Nu stiam ce sa mai spun.

La fel ramase si ea, mutandu-si greutatea de pe-un picior pe altul.

-Totusi daca vrei, ai puteasa locuiesti in palatul meu impreuna cu fratele tau, intr-una din camerele de oaspeti.

- Nu e nevoie, avem o casa destul de mare.

-Sper ca matusa nu stie de casa aia.

- Care matusa?

-Zic de matusa ta aia care nu e asa de cumsecade cum ai fi vrut-o tu.

- Ah, gata, am inteles, murmura ea.

Nu mai aveam ideie de ce sa spun.

- Hai sa facem ceva...zice ea zglobie.