Pestera dragonilor

Ma aflam pe muntii Cessetani in apropiere de varf. Acolo era o pestera imensa numita Pestera Dragonilor. Si asta pentru ca aici traiau cu mult timp in urma dragoni. Dar Dragonii au disparut cu mult timp in urma din aceasta zona.
imi scot o potiune pe care o beau. Acea potiune ma transforma in dragon.

Eyre cerceta cu atentie intrarea pesterii, apoi isi duce mana la spate pentru a simtii taisul sabiei ce ii purta noroc. Facu un pas, inca unul, apoi inspira cu putere si se afunda in intunericul pesterii.

Simtind ca cineva intrase in pestera, suflu foc pe nari, ca sa par amenintatoare si infricosatoare.

Eyre privii dragonul cu ochii cat cepele. Avand in vedere relatia ei incontestabil de buna cu animalele, mai ales cu dragonii, nu vedea de ce si-ar face probleme. Doar nu era ca si cum va fi strivita, arsa...sau orice altceva. Perfect! Un dragon! Tot ce-mi mai lipsea.

Fara sa spun absolut nimic, o apuc cu ghearele mele imense si o duc in pestera. Vrand sa fac o gluma pe seama ei, o bag intr-un cufar plin de monede de aur si pietre pretioase si o incui acolo in cufar sa vad reactia ei.

-Okey...Da-mi drumul de aici! striga Eyre exasperata. Te avertizez! Nu vreu sa arunc locul in aer, striga fata in timp ce batea cu pumnii in cufar. Si pana la urma, de ce e aici un cufar cu aur? O.O Asta nu era treaba spiridusilor?

-Noi dragonii gasim cuferele de aur din locurile inaccesibile spiridusilor si le vindem spiridusilor. Daca spiridusii vor una din comori, va trebi sa faca ce le spunem noi sau sa ne dea la schimb o domnisoara de-a lor. Acum te-am bagat pe tine in cufar ca sa ii cresc valoarea comorii. Spun eu si rad.

Eyre privii incruntata prin gaura cheii.
-Oh, nu! N-ai sa faci asta! Ia stai asa...Eu tocmai vorbesc cu un dragon? o.o Cred ca am halucinatii...

Fara sa mai spun nimic, iau cufarul in ghreare si ma inalt cu el in aer.

Eyre simtii ca i se face rau.
-Okey atunci. Nu am sa stau la negocieri! Fata facu o minge micuta de energie pe care o lansa spre lacat. Se auzi un pocnet scurt, iar fata sari din cufar.
-Mult mai bine! Simteam c-o sa devin claustrofobica de la cufarul ala.

O vad cazand si apoi ma grabesc sa o prind pe spate. Aterizez cu ea in siguranta. Si apoi fac o tumba tripla. Si devin iarasi zana.
-Ti-am facut-o. Te-am speriat. Spun eu, razand.

-Sanara? spuse fata surprinsa. Neee...nici o sansa! Nu ma sperii eu cu una, cu doua.

Incep sa rad.