It's so hard to be alone

-Da, destul de amuzant. Spun eu chicotind.

Se uita cand la Barbie cand la Sanara, apoi isi drese glasul.
- Voi doua va cunoasteti deja cumva?

-Da ea a fost prima prietena pe care mi-am facut-o aici

- Ahm, am inteles, zambi el finut.

-Si acum ce vreti sa facem?

- Orice doriti, am sa ma supun dorintelor voastre, zambeste el ducandu-si mainile la spate.

-Mie mi-e indiferent desi as mai vrea sa ne dam in cateva carusele, ce ziceti de ciocane?

- Aoleu, iar o sa vad triplu, dar imi asum acest risc, sa mergem, porni el spre ciocane.

-Ura spun eu fericita, ii iau pe cei doi de mana si mergem spre ciocane

- Bun, rosteste el si plateste, apoi se urca in unul din ciocane.

-Sanara vii? o intreb eu urcand in ciocane

Caleb nu spune nimic, doar priveste spre Sanara intrebandu-se daca nu cumva ii e frica.

-Fricoaso ce faci? Hai urca. Imediat pornesc ciocanele

- Poate nu s-a mai dat pana acum si ii e frica sa incerce, isi dadu Caleb cu parerea.

-Nu stiu. Aveti dreptate ca nu prea m-am dat in asa ceva. Ei bine dar e si o cauza de cam mi-e frica de ele. Mama mea a salvat un copil de pe Terra. Un ciocan din asta s-a stricat, un vagonet desprinzandu-se si zburand departe de parc ca un avion datorita vitezei mari. A zburat pana intr-un cartier marginas al orasului si a aterizat in gradina unui om strigandu-i cultura de legume. Bine ca mama a facut asa inccat baiatul ala sa nu pateasca nici macar o zgarietura.

Poi nu suntem oameni obisnuiti asa ca ne putem salva. Totul va fi bine. Promit

-Bine. Spun urcand in acelasi vagon din ciocanele impreuna cu Barbie si Caleb. Insa pozitia aripilor mele era cam inghesuita.
-Cred ca o sa imi amorteasca aripile.

Ciocanele pornira si in scurt timp toata lumea urla. Insa tura nu dura mult si se termina, iesim toti de acolo si ma uit la Sanara.
-Deci esti bine?

-Da sunt bine. Doar ca in astea 3 sau 5 minute cat am stat cu aripile inghesuite mi-au cam amortit si in plus sunt si un pic ametita. Si cred ca pe langa asta mi s-a scuturat si tot praful de zana de pe ele.

-O da am uitat ca tu zbori cu praful, dar daca vrei sa zbori undeva doreste-ti si te duc acolo, spun simtindu-ma vinovata pentru ca am insistat sa urce

-Deocamdata nu am nevoie sa zbor nicaieri. Dar daca voi avea sgur iti voi cere. Cat despre praful de zana, aripile mele se vor incarca la maxim pana dimineata la rasarit. Deci abia maine o sa pot sa mai zbor.
Apropo de asta, noi zanele avem cate 2 kg de praf de zana pe fiecare aripa in fiecare zi. Deci 4 aripi ori 2 kg avem zilnic 8 kg de praf de zana. Si consumam foarte putin. Se consuma 100 grame praf de zana la ora de zbor astfel ca putem zbura 80 ore fara oprire. Insa cand consumam se consuma distribuit egal Adica cate 25 grame de praf de pe fiecare aripa intr-o ora de zbor. Si aripile noastre se reincarca cu praf de zana cand suntem in repaus. Interesant, nu?

-Si acum dragilor ce planuri aveti?

-Sa mergem la un lac din apropiere sau voi deja a-ti fost?

-Am fost si ne-am intalnit cu o sirena si eu am fugit de acolo. Da nu prea ma impac cu sirenele. Deci eu nu vreau sa merg acolo, dar daca voi vreti puteti merge, eu raman in parc

-Eu cunosc sirena aceia din lac. Este o naiada. E inofensiva. Doar nereidele si oceanidele sunt periculoase. E adevarat ca si ele pot canta la fel de frumos ca nereidele si oceanidele dar cantecul lor e inofensiv. Si daca te-ai speriat de ea asa usor, iti pot spuine ca e ca si cum te-ai speria de aripioara unui delfin crezand ca e rechin cu colti ascutiti. Rechinii traiesc doar in ocean delfinii si in mare si e ca si cum ai merge la mare si te-ai speria de un delfin inofensiv crezand ca e un rechin ratacit gata de atac. Nici nu mai pot sa ma abtin sa nu rad. Spun eu incepand sa rad.
-Ar trebui sa mai citesti mai multe despre sirene.