Reciful lui Neptun

- Cu placere, zise.

Ii zambesc.
-Vroiam sa te imbratisez si am cazut. Ii spun eu.

- Mda, mi-am dat seama.

Imi placi foarte mult.

- De ce? ridica el dintr-o spranceana.

-Pur si simplu imi place cum arati si imi place cum te comporti cu mine.

- Nu ar trebui sa ma placi, sunt rau, nemilos, un criminal cu sange rece.

-Stiu, dar si tu meriti sa ai pe cineva langa tine. Oi fi eu nereida, nu ma hranesc decat cu pesti mici, fitoplancton, fructe de mare, scoici si fructe. Dar asta nu inseamna ca sunt o sfanta. Si eu am facut rele. Ei bine stii ca si noi aici avem o replica a Triunghilui Bermudelor de pe Terra. Ei bine eu am scufundat acolo o multime de corabii ale elfilor, numai anul trecut. Scufundam transporturile intercontinentale de fructe exotice. Si numai anu trecut pot spune ca au murit inecati vreo 30 marinari elfi, din cauza mea.

- Sunt decat 30, e foarte putin. Am omorat mai mult de un miliard de persoane...din diverse specii.

-Dar tu cati ani ai? Eh, lasa ca mai e timp. Apropo poate o sa scufund o replica a Titanicului si asa o sa te ajung mai repede din urma.

- Nu cred ca e cineva suficient de nebun sa construiasca inca un Titanic, dadu din umeri. Destui am.

-Eu sunt foarte tanara asa se explica si numarul mic de persoane ucise.

- Nu conteaza varsta, ideea e ca sunt rau.

-Si ideea e ca imi placi caci oricum nu ma vei ucide pe mine. Asta daca nu te enervez.

- Nu ai de unde sa stii, murmura in timp ce ochii sai rosii sclipira.

-Si imi asum riscurile.

- N-ar trebui, clatina din cap.

-Stiu, dar asa sunt eu: rebela, imi asum riscuri, etc.

- O sa sfarsesti prost, nu neaparat din cauza mea.

-Poate da, poate nu. Nu stiu daca stiai dar de pirati si de canibali ma feresc destul de bine. Desi am incercat sa innec si nist pirati nu am reusit. Piratii stiu a se fereaasca de cantecul meu. Totusi am innotat destul de rapid stiu si la ce adancime sa innot pentru a iesi din raza sonarelor.

- Eu zic ca nu e loc de poate.

-Mda, adevarul e ca stiu sa ma feresc bine. Am vrut doar sa vad ce spui.

- Nu e loc de poate in sensul ca o vei pati!

-Da, dar cred ca o sa o patesc poate peste cateva sute de ani cand nu voi ai fi agila la fel ca acum. Viata e facuta sa o traiesti la intensitate maxima.

Ramase tacut fara sa mai adauge si altceva.