Fairy's body

Era o zi de iarna foarte geroasa. Sora mea Katrina se afla la spital de cateva saptamani bune, dupa ce probabil cineva i-a pus la discoteca o potiune de magie neagra in suc in timp ce ea dansa cu un baiat. Era inca in coma. Venise deja vacanta de iarna iar medicii nu puteau spune cand se va putea trezi din coma. Ar fi fost primul Craciun fara sora mea. Eu nu puteam rezista la gandul aceta. S-a incercat toate leacurile posibile si chiar si magia insa nimic nu functionase.
-Mai exista o ultima solutie care ar merge garantat dar e greu sa gasesti specialisti in nanotehnologie. Ar trebui niste nanoboti introdusi prin perfuzie in organismul ei care sa remedieze treaba la nivel celular.
-M-as putea micsora eu. Propun eu.
-Nu te pot lasa singura. O sa mergi cu matusa Selene dar va mai trebui sa gasim pe inca cineva. Spuse matusa Josephine.
-As prefera sa fie si Blair aici. Spun eu.

- Sunt chiar aici, se auzi vocisoara dulce ca mierea a lui Blair, care aparu ca de nicaieri pe pervazul ferestrei balansandu-si picioarele. Ingerii sunt intotdeauna prezenti cand ai nevoie de ei!

-O, ce bine! Stii, as vrea ca sora mea sa se faca bine insa doctorul spune ca nu au specialisti in nanotehnologie care ar fi singura sansa ca sora mea sa se faca bine. Ma gandeam ca eu, matusa Selene si tu sa ne micsoram si matusa Josephine sa ne bage in perfuzie si astfel sa intram in corpul lui Katrina. Vom avea astfel si sansa sa vedem cum arata o zana pe dinauntru.

- Te voi ajuta cu mare placere, zambeste ea delicat.

Matusa Josephine ne dadu cate o sticluta cu potiunea micsorarii. Apoi se puse pe preparat serul pentru perfuzie.
-Cand va dau semnalul veti bea potiunea pana la fund. Dupa ce va veti micsora veti avea la dispozitie fix un minut sa intrati in eprubeta cu ser. Dupa care eu voi aspira serul in seringa si il voi pune in perfuzie.
Si Selene si Sanara veti comunica cu mine prin antene. Activati-va acum antenele si fixati-va frecventa 92 FM. Aceasta o am eu in prezent. Apoi ne vom mai descurca noi. Spuse matusa Josephine.
Toate 3 veti sta impreuna tot timpul.

- Bine, am inteles, ciripeste ingerasul.

Matusa Josephine, cand fu gata cu preparatul serului ne dadu semnalul si noi bem potiunea micsorarii. Doza potiunii era destul de mare ca noi sa ne micsoram foarte mult. Incepem sa ne micsoram si in curand devenim atat de mici incat eram invizibile cu ochiul liber. Devenisem microscopice. Eprubeta cu ser ni se parea mare cat turnul Burj al Arab.

Blair bau potiune si se miscora, simtindu-se cu adevarat ciudat fiind asa de mica.

-Hai sa zburam pana in ser. Spun eu.

Blair aproba si zbura inspre ser.

Zburam si noi inspre ser. Apoi eu sunt prima care intru in ser incepand sa innot in el. Dupa care si matusa Selene.

Blair le urma imediat pe cele doua.

In curand serul din eprubeta fu absorbit in seringa. Ma simteam ca intr-un parc de distractii in momentul in care serul fu absorbit in seringa cu noi cu tot. In curand serul incepu sa fie injectat in perfuzie.

Simti ca o ia o mica ameteala dar nu zise nimic.

O data ajunsa in perfuzie incepem sa inotam prin ser incat sa ajungem la iesirea din punga prin tubul subtire ce ducea catre mana lui Katrina. O data ajunsi in tub, intram intr-una din picaturi. Si mergeam asa de incet incat aveam impresia ca ne aflam pe o sosea aglomerata unde se merge bara la bara.

- Sanara? ciripii Blair pe o voce pitigaiata si caraghioasa. Mi-e rau... sopti clipind des.

-Si acum ce facem? Intreb eu.
-Nici o grija. M-am gandit la toate. Spuse matusa Selene.
-Mai ai un pic rabdare sa ajungem in vena lui Katrina. Apoi voi avea grija. Aici as face vraja dar nu avem loc. Spuse matusa Selene.

- Imi vine sa vomit si simt ca lesin... murmura Blair ducandu-si o mana la cap.

-Pf, nu ar fi indicat sa iti vina rau acum. S-a si gasit cand sa iti vina rau. Spun eu.
In curand deja intram din tub in acul perfuziei si ajungem in vena Katrinei. Mi se parea asa demare incat ziceai ca e un tunel mare perfct cilindic insa inundat total cu sange.
Matusa face o vraja intai si noi toti astfel puteam trai si respira in sange ca si sirenele in apa. Apoi mai face o vraja si apare niste medicamente si un pahar mic de plastic cu apa si cu pai pentru Blair.

Blair lua medicamentele fara sa zica ceva, era destul de palida la fata si avea buzele uscate.

-Blair, matusa Josephine spune ca nu ne poate ajuta sa iesim de aici pana nu identificam macar problema. Spun eu.

- E in regula, o sa fiu bine... murmura ea. Dar oare de ce mi s-a facut rau?

-Oare cumva oi fi alergica la vre-un ingredient din potiunea micsorarii?

- Tot ce e posibil, habar nu am, ingana ea.

-Acum ne aflam in mana surorii mele. Va trebui sa mergem spre inima.