Oh, boy, I'm so lost!

Se uita speriata in jur, cu trupul subtire tremurand usor. Nu stia cum ajunsese in acea fundatura, nu isi amintea nimic din ultimele cateva zile defapt, ca si cum cineva ar fi aruncat o vraja asupra ei sa uite totul. Natalie ofteaza sperand sa dea de cineva care s-o ajute sa iasa de acolo.

Ajung in Fundatura Diablo si vad o fata. Ma reped inspre ea.

Nat se lumineaza la fata cand o vede.

-Salut, Natalie! Ce mai faci? Nu mai stii pe unde e iesirea?

- Nici intrarea nu stiu pe unde e, m-am ratacit rau de tot! Nici nu imi aduc aminte cum am ajuns aici...

-Te ajut eu sa iesi de aici.

- Multumesc frumos, zambi recunoscatoare.

O iau inspre iesire.

Natalie o urmeaza imediat cu pasi repezi.

In curand iesim de acolo.

Rasufla usurata cand se vazu iesita de acolo.

-Ma bucur ca ti-am putut fi de ajutor.

- Multumesc inca odata.

-Cu placere. Hm, de cat timp ai fost prinsa aici?

- Cred ca de am dormit o zi aici... defapt cred ca eram lesinata mai bine zis.

-A, deci nu foarte mult timp.

- Da, nu mult, aproba ea.

-Atunci e bine. Spun eu.

- Da, este, dadu ea din cap.

Ii zambesc fara sa spun nimic.

Zambi si ea la randul ei.

-Cel sau cea care te-a adus in Fundatura Diablo clar are ceva cu tine. Ce zici daca te-as deghiza sau mai bine transforma? Ma gandeam la o floare in parul meu. Asa nu s-ar mai lega nimeni de tine pana vom fi in siguranta. Daca te-as transforma in floare eu totusi ti-as lasa ca simturi doar vazul si auzul si ai important vei putea comunica cu mine prin telepatie.

- E-n regula, nu o sa patesc nimic. Pot sa ma apar, sunt demon, stii doar.

-Bine, daca zici tu. Dar ma gandeam ca fiind fata esti mai slaba decat demonii barbati.

- Nu neaparat, nu-i o regula.