Transformarile autorizate

-Nici una nici alta. Eu doar incercam sa iti fac un compliment. Spun zambind.

- Oh, multumesc atunci, spuse.

Ii zambesc fericita.

Ii intoarce zambetul.

Priveam cascada. Era un peisaj mirific.

- Iti place? o intreba.

-Da, imi place foarte mult.

- Ma bucur, o lua el in brate.

Aripile mele incepura sa falfaie de bucurie.

- S-a intamplat ceva? intreba cand observa aripile ei.

-Nu, absolut nimic.

- Atunci ce s-a intamplat cu aripile?

-Nimic. Asa falfaie ele cand sunt bucuroasa. Ei bine sa fac o comparatie cand un caine e bucuros da din coada cam la fel e si cu aripile mele. Spre deosebire de caini care dau voluntar din coada, la noi zanele e un reflex al nostru al zanelor comandat de creier cand e stimulata zona placerii si a bucuriei. Aripile se misca necontrolat cand suntem prea bucuroase. Insa le putem opri in mod voluntar din falfait.

- Ma bucur ca esti fericita, ii mangaie el obrazul.

Eu ii zambesc in timp ce ii mangai si eu un obraz.

O saruta scurt.

Ii raspund la sarut.

Isi trece degetele reci pe obrazul ei.

Imi trec si eu degetele peste obrajii lui reci. Nu aveam alte idei.

- Vrei sa facem ceva anume ? o intreba.

-As vrea dar nu imi prea trece prin minte ce.

- Sincer nici mie.

-Ce ai zice sa ne plimbam doar pe aici prin munti prin jurul cascadei ?

- Daca iti doresti desigur.

-Ma bucur ca esti de acord. Spun eu zambind.