The annoying girl

Cum era oarecum o zona interzisa, Sylvia era acolo, cu picioarele sale sidefii bagate in apa, cu suvitele sale blonde de par semi ude. Voia sa se relaxeze si sa uite de ultimele evenimente...dar chiar si asa, se plictisea. Voia sa se intample ceva, ceva care s-o scoata din acea monotonie, din acea plictiseala.

S: http://data.whicdn.com/images/43453629/tumblr_mdjd7gP7KK1qcru4eo1_500_large.jpg

David aproape casca de plictiseala, plimbandu-se pe campul ce inconjura apele interzise. Era unul din locurile sale favorite, insa mai mereu era singur pe acolo. Probabil se temeau ceilalti si de aceea era mereu atat de pustiu. Insa acum, vazu de la distanta o silueta delicata pe mal. Zambi; poate era ziua lui buna.

Sylvia nici nu observa prezenta din indepartare, cel putin nu deocamdata. Privi pentru cateva clipe urmele de rosu pe care le avea pe maini. Isi dadu ochii peste cap si le baga pe amandoua in apa sperand sa scape de acele pete.

David se apropie incet, cu iscusinta unei feline. Cu cat se apropia mai mult, cu atat silueta necunoscuta ii parea mai imbietoare. Se opri doar la cativa pasi in spatele ei si o privi atent.
- E o zi mai buna decat precedentele, zise el dintr-o data. De obicei sunt doar eu cu gandurile mele. Ceea ce ma face sa ma intreb, ce cauta o tanara ca tine prin locurile astea?

Sylvia se chinuia sa se curete cand auzi o voce ce-o facu sa tresara puternic. Se ridica repede in picioare, intorcandu-se cu fata la el si privindu-l atenta.
- Nu stii ca nu e bine sa te furisezi asa pe la spatele cuiva? intreba, evitand sa raspunda intrebarii.

David ranji si isi linse buzele vazand reactia tinerei. Odata in picioare si cu fata la el, o privi din cap pana in picioare. Trebuia sa recunoasca ca era o priveliste placuta.
- E un motiv pentru care se numesc 'Apele interzise'. Nu poti sa te astepti ca totul sa fie roz si dragut, vorbi el.

Ridica o spranceana, avand o privire de genul " Si ce o sa-mi faci?", apoi ii intoarse spatele revenind in pozitia in care era ca sa se stearga caci nu se curatase totul.

David aproape chicoti la vederea reactiilor tinerei. Parea genul acela de fetita rasfatata, care avea un bodyguard mereu pe urmele ei. Bine ca el lipsea acum.
- Si, printesa, zise el, apropiindu-se mai mult. Mind if I join you?

Isi intoarce capul spre el, privindu-l cu ochii sai de un albastru limpede.
- Nu, nu ma deranjeaza...atata timp cat nu faci nimic imprudent! spune analizandu-l pentru cateva clipe.

David zambi inocent, desi pe interior radea de toanele fetei. Se aseza turceste langa ea.
- Chiar par eu genul care ar face asa ceva? intreba el, ridicand din sprancene.

- Pai, cum sa-ti zic, isi intoarce capul cu totul spre el, afisand cea mai angelica expresie, da!

David rase, clatinand din cap.
- Ai dreptate, sunt, raspunse el scurt. David Andrews, spuse el pe o voce joasa, sarmanta, intinzandu-i mana.

Ii privi pentru cateva clipe suspicioasa mana si pana la urma i-o dadu pe a ei intr-a sa usor.
- Sylvia Kayson, murmura aceasta pe vocea sa placuta, moale, in care se ascundea putin venin.

David zambi, uitandu-se la mainile lor impreunate.
- Sylvia... Un nume superb pentru o fata superba, vorbi el, sarmant.

- Incerci sa ma vrajesti? ridica ea o spranceana avand o expresie serioasa.

David rase scurt din nou, dupa care ridica din umeri si privi catre intinderea nesfarsita de apa.
- Poate ca da, zise el simplu. Sau poate ca nu.

Se uita din nou la mainile lor, inca nu ii daduse drumul...
- N-o sa-ti mearga, murmura pe o voce dulce-otravitoare.

David rase si ii dadu intr-un final drumul la mana.
- Mai vedem, raspunse scurt, ramanand cu ochii la apele nesfarsite.

- Nu ai ce sa vezi, am dreptate, mereu am dreptate, spune plina de sine, si vru sa treaca pe langa el, sa inainteze, dar din cauza tocurilor - de care uitase, se impiedica.

David fu in picioare intr-o fractiune de secunda, astfel incat sa o prinda inainte ca ea sa loveasca pamantul.
- Hopa, zambi el, trecandu-si un brat in jurul taliei ei. Usurel.

Sylvia mareste imediat ochii cand e pe puctul de cada si se prinde cu mainile de bratele lui puternice ca se echilibreze.
- Multumesc...cred.

David chicoti si ridica o spranceana, tinand-o inca strans in brate.
- Crezi? intreba el scurt, privind-o drept in ochi.

Il priveste atenta, invand inca mainile inclestate pe bratele lui, in timp ce irisii sai sclipira usor. Nu fu in stare sa zica nimic, doar aproba cu capul.

David zambi fermecator, mai ales cand realiza ca il privea drept in ochi.
- Vezi? zise el, strangand-o mai aproape de corpul lui puternic. Deja incep sa te vrajesc.

- Sau poate ca e exact invers...ii sopteste zambind absolut fermecatoare, ducandu-si bratele dupa gatul lui.