You have to what?!

- Asta ti se pare tie, Aliona...eu nu te displac, chiar daca tu ai impresia asta, se incrunta acesta.

Deschise ochii si isi departa doar chipul putin de al lui, ca sa il poata privi.
Serios? murmura slab. Adica nu stiu, e ciudat... Ma saruti, dupa care ma iei peste picior si ma balacaresti in fata pacientei.

- Asa e firea mea, dar asta nu inseamna ca te displac... ii spune, desi era destul de sigur ca n-a "lamurit-o" cu explicatia asta.

Dar nici nu ma placi, afirma, desi sub aceste vorbe era ascunsa o intrebare, caci erau lucruri care o faceau confuza si pe care voia sa le afle si sa le inteleaga.

- Ba nu! isi invartii el ochii cand o auzi. De ce era asa de convinsa ca nu o placea? Doar n-o insultase sau ceva, doar o tachinase si nu vorbise serios cand spusese lucrurile alea.

Inghiti in sec atunci cand vazu ca Oliver se enerva, pentru ca nu voia asta.
Okay, murmura, lasandu-si din nou capul pe umarul lui. Voiam sa ma asigur.

- Poti sa fi sigura de asta...daca te displaceam ,asa cum tu zici, mai acceptam invitatia?

Chicoti usor, ca sa ii arate faptul ca fusese doar o intrebare si nu voia sa porneasca o cearta din cauza asta.
Eu stiu? zise, ridicand din umeri. Voi barbatii aveti o gandire destul de complexa, chiar daca se spune ca femeile sunt greu de inteles.

- Eu raman la parerea mea ca femeile sunt mai complicate, clatina el din cap.

Stiu ca nu am cum sa iti schimb parerea, murmura, ridicand din umeri. Era atat de obosita incat nici macar nu realiza ca era inca in bratele lui Oliver. Daca ar fi fost complet treaza, probabil s-ar fi retras repede, ca sa nu fie ciudat sau nepotrivit, insa nici el nu facea nicio miscare.

- Pai, chiar n-ai...toate femeile mi-ai confirmat pana acum ca am dreptate, fiindca niciodata nu stiu ce vor, rase el usor.

Isi indrepta spatele, astfel incat sa il priveasca in ochi, chipurile lor destul de apropiate unul de altul. Isi puse cotul pe spatarul canapelei, astfel incata degetele sa se joace absent pe umarul lui.
Stim ce vrem, spuse. Insa putem fi mult prea orgolioase ca sa dam frau liber gandurilor si dorintelor, murmura din ce in ce mai slab, ochii ei cafenii coborand pana la buzele lui masculine.

- Permite-mi sa te contrazic...cateodata chiar sunteti asa de confuze incat habar nu aveti ce vreti de la viata, chicoti blondul.

Inghiti in sec, privirea ei revenind pentru putin la ochii lui superbi.
Da, e posibil... Insa iti spun, la mine e asa cum ti-am zis. Eu stiu ce vreau, dar... imi e teama sa nu fiu respinsa. Si ascund asta in spatele asa-zisului orgoliu si vorbelor dure.
Era prima oara cand vorbea asa cu cineva, insa treaba asta il viza direct pe Oliver, motiv pentru care se hotarase sa spuna totul, cu riscul esecului.

- A , da? o privi el atent, intrebandu-se daca vorbea in general sau doar despre el.

Inghiti in sec si nu mai raspunse. Ii privi din nou buzele dupa care suspina atat de tare in interior insa pe care nu avea curajul sa le sarute, caci ii era frica de respingere. Spera doar ca Oliver, daca voia asta, sa inteleaga si sa faca el primul pas.

Prinse usor o suvita din parul ei blond, jucandu-se cu ea. Uneori si el se intreba ce-i in capul lui, caci pana la urma ea avea dreptate, Oliver avea o gandire extrem de complicata pe care nici el insusi n-o intelegea.

Inghiti in sec atunci cand degetele lui incepura sa se joace in parul ei. La aceasta atingere, nu putu sa se mai abtina. Se apropie incet de tot de el, pana cand buzele ei pline si catifelate le atinsera pe ale lui.

Mana sa ramase usor in parul ei, mangaindu-i atent si o mana se duse pe obrazul ei moale raspunzand bland sarutului.

Il saruta bland, fara sa se gandeasca pe moment la consecinte. Atunci cand fu nevoita sa rupa sarutul insa, lasa ochii in jos, atingandu-i usor obrazul cu capul.
Daca ai de gand sa pleci, fa-o acum. Te rog... murmura, sperand insa ca nu avea sa fie respinsa, nu acum.

- De ce sa plec? o privi el confuz, incruntandu-se usor, neintelegand de ce ii spunea asta.

Ramase la fel, fara sa il poata privi in ochi. Era prea rusinata de faptul ca isi pusese sufletul zbuciumat pe masa in fata lui, lucru pe care nu il mai facuse niciodata.
Daca te deranjeaza ceea ce am facut, din instinct... murmura.

- Dar nu ma deranjeaza, o asigura zambindu-i si mangaindu-i obrazul.

Isi ridica usor surprinsa ochii, mirata de faptul ca nu o respinsese. Nu stia daca si el dorea apropierea, asa cum o dorea ea.
Serios? intreba slab, privindu-l in ochi.

- Serios, aproba el sarutandu-i usor fruntea si zambindu-i sincer.