Prin taramul de foc

Atunci m-am imbratisat cu totii si am inceput sa vorbim, sa glumim, sa povestim, etc. Dupa 3 ore gasca s-a spart si toti au plecat acasa. Era vreo 12.00 noaptea.
- Deci, ai vrea sa stam in seara asta la fosta mea casa si maine sa ne intoarcem ? ma uit dupa Sanara.

Ma asez pe umarul lui Mio si scot un croncanit de cioara.

- Ar fi bine sa te transformi iar in zana, cu toate ca inteleg limbajul ciorii. Pentru vrajitoare e ceva normal sa inteleaga animalele. Sa mergem la fostul meu apartament. Incep sa merg usor si ganditoare. Strazile erau iluminate, se auzeau uneori mieunatul unei pisici, apoi era iar liniste. Cand treceai prin cluburi mai auzeai ceva galagie.
- Ce linistitor si relaxant, nu ?

Ma transform iar in zana.
-Da, ai inteles perfect ce am vrut sa spun cu acel croncanit de cioara. Si da e linistitor si relaxant. Dar totusi stii, eu am o obisnuinta. Nu pot suporta si nu pot fi linistita daca in casa in care sunt eu prezenta, nu e prezent si un animalut, oricare ar fi el. Prefer de obicei: caini, pisici, dragoni, pasari fie ele obisnuite sau magice. Sau orice altceva care are abilitatea de a fi jucaus, chiar si un soricel sau testoasa daca sunt dresati si obisnuiti sa se joace. Cu toate ca cainii si pisicile sunt foarte jucausi am intalnit si o testoasa care desi era lenta totusi era dresata sa se joace. Ma jucam cu ea cu o minge de ping pong. Eu impingeam mingea cu degetul catre ea iar ea dadea cu laba dinfata sau cu nasul in minge impingand-o spre mine. Dar nu imi plac pestii. Sunt prea plictisitori.

- Pai, din cate stiu, pisica vecinei, Kirara, venea pe la mine sa ma joc cu ea iar eu ii dadeam de mancare. Poate inca mai vine. Spun eu dand din umeri

-Din moment ce n-ai mai dat de mult pe la fosta ta casa, ma indoiesc. Poate ca a renuntat si trebuie sa o chemi tu sa ii dai mancare ca sa inceapa sa vina iar.

- Poate.
M-am oprit brusc, eram la apartament. Am urcat scarile si am ajuns la camera 18. Acolo era o dezordine totala.
- Ar trebui sa rezolv asta pana ajunge si Sanara aici. Fac o vraja si se face ordine. La fereastra o vad pe Kirara si o chem inauntru.
- Sanara, Kirara e aici ! spun eu vazand ca intra in camera.

Intru si eu in camera si ma apropii de pisicuta vrand sa o iau in brate.

Pisica se apropie de ea. Eu ma asez in pat si dau drumul la tv. Apoi fac o vraja si mai creez un pat, pentru Sanara.

-Multumesc pentru pat. Spun eu urcandu-ma in el cu pisica langa mine.

- Cu placere. Pocnesc din degete si sunt schimbata in pijama.

Vroiam sa ma schimb intr-o rochita de noapte insa gresesc vraja din cauza unui cascat indelung si cand pocnesc din degete ma transformasem intr-o rochita de noapte foarte frumoasa, din matase de culoarea si textura voalului de mireasa, brodata cu fire de aur si diamante, in motive florale. Acum eram rochita de noapte demna de o printesa pe care probabil orice fata si-ar fi dorit sa o probeze.

- Mai, esti bine ? imi intorc privirea catre ea si vad o rochita de noapte.

-Nu puteam raspunde, acum fiind un obiect. Vraja era programata sa se risipeasca la rasaritul soarelui asta daca nu o dsesfacea altcineva inainte. Insa desigur ca eram bine si sub aceasta forma. Totusi puteam simti si gandi. Cel putin in cazul zanelor nu se stie cum dar vazul, auzul, simtul tactil si ganditul nu le putea rapi nici o vraja. Simtul tactil insa era disimulat in functie de vraja.
Acum ma gandeam:
-Sunt bine. Si chiar ai de gand sa ramai in acele pijamale cand ai o rochita de noapte de printesa la dispozitie? Nu te incanta ideea sa ma probezi?
Desi pe de alta parte vroiam sa revin la normal cat mai repede iar la ceea ce ma gandeam nu era decat o gluma nevinovata.

- Eu cu rochita de noapte, ti-ai si gasit cu cine sa vorbesti. Desfac vraja si Sanara isi revine la normal.

-Multumesc frumos. Spun eu dupa care fac vraja din nou corect de data aceasta si ma imbrac in acea rochita de noapte.

- Nu stiu de ce va plac chestiile astea, asa, de printese. Spun eu razand.

-Fiindca asa e in firea noastra, a zanelor. Oricarei zane ii place sa fie rasfatata cu lucruri scumpe de printese.

- Stiu si vrajitoare care le plac sa fie rasfatate. Eu n-am avut timp de asta, am crescut intr-o familie oarecum saraca, asa ca nu pot spune ca am fost crescuta in puf.

-Da, dar fiind vrajitoare totusi ar fi trebuit sa inveti sa faci prin vraja orice ai nevoie si astfel sa poti trai decent, char daca in mod normal nu ti le poti permite. Magia tocmai pentru asta este. De exemplu ai putea sa faci o vraja si sa ai cea mai scumpa masina din lume. Sau cu o vraja sa iti transformi casa din chirpici in cel mai luxos palat care l-ar lasa invidios pana si pe cel mai bogat imparat din lume.

- Intocmai, dar pana la 6 nu stiam de vraji si de abia cand am inceput sa invat la scoala de vrajitoare am inceput sa imi " dau drumul ", sa zicem asa.

-Aha, inteleg dar doar pe jumate. Spuneai ca mama ta a murit mai de mult. Cam ce varsta aveai cand a murit ea si cine te-a ingrijit apoi? Daca mama era vrajitoae si ea, nu inteleg de ce inainte de a muri v-a lasat sa locuiti in saracie?

- Nu este adevarat. Parintii mei nu erau parintii mei naturali, ci eu eram adoptata, m-au gasit pe strada cand aveam doar cateva luni, cel putin asa mi-au explicat ei. Dupa ce mama a murit, cand aveam 3 ani, tata m-a abandonat la 5 ani, cand mi-am descoperit puterile. Pana la 12 ani am stat la bunica, dupa ce a murit si ea. Apoi am stat la un orfelinat pana la 14 ani cand m-am dus la Scoala Vrajitoarelor.

-Si bunica ta nici ea nu era bunica naturala, nu? Deci nu ai nici un contact cu nici un alt vrajitor sau vrajitoare din familia naturala, nu?

- Exact. Daca nu au avut nevoie de mine, eu de ce sa am nevoie de ei ? dau din umeri si inchid televizorul apoi ma uit prin camera.
- Cred ca au murit... Totusi, vraja trebuia sa reziste...
Ma uit m-ai atent si vad doi pesti aurii intr-un acvariu. Atunci zambesc si ma duc la ei.
- Yoshi si Mini - Yoshi, ce faceti ?