Excursia

Matusa Josephine ii scrise o scrisoare lui Mio:
-Mio, am nevoiie de tine pentru o misiune speciala. As dori sa te duci in regatul de dincolo de Muntii Cessetanni si sa ajungi la palat sa ii dai un plic cu niste documente importante, reginei de acolo. Daca accepti esti invitata acasa la mine sa discutam despre conditiile si banii pentru drum.

Primesc scrisoarea si ma teleportez, ca deobicei. Apar brusc in fata matusii Josephine.
- Sunt chiar aici ! spun eu zambind.

-Bine ai venit. Stii conditiile de drum sunt grele iar o teleportare nu se poate pune in discutie fiindca pe munte, bat niste vanturi puternice si risti sa nu ajungi intreaga la destinatie. Asa ca vei merg pe jos fiindca mijloace de transport nu sunt in afara de cateva telecabine care mai mult sunt nefunctionale din cauza vanturilor puternice. Vei merge pe jos asa ca vei avea nevoie de ajutor. Te vor insoti si Sanara si Katrina.

- Oricum sunt obisnuita cu mersul pe jos. zambesc. Apropo, nu cred ca am nevoie de insotitori, am facut lucruri si mai periculoase, dar cum vreti.

Matusa Josephine ii intinse o pereche de cizme negre calduroase, inalte pana peste genunchi. -Mio, probeaza-le. Sunt sigura ca te vor ajuta mult pe munte. Spuse matusa Josephine. Intre timp matusa Selene nu se putu abtine sa nu chicoteasca.

- E defapt Sanara, nu ? am zambit scurt.

-Pe aproape. Cizma dreapta e Sanara si cizma stanga e Katrina. Bine dar daca vrei iti voi da cizme reale. Imi place talentul tau de a ghici farsele. Spuse matusa Josephine.

- Asta sunt eu. ma incalt cu cizmele adevarat. pocnesc din degete si eram imbracata cu un hanorac gros, blugi negri si o caciula cu urechi, pe langa cizmele deja primite. Eu sunt gata ! zambesc.

Noi ne revenim la forma de zane si ii spun: -Bine, vom merge cu tine asa in calitate de zane spun eu.
Apoi bem putin din potiunea micsorarii si dupa ce ne micsoram zburam ca 2 fluturi pe langa capul lui Mio.

Eu nu stiu drumul. Voi il stiti, nu ?

-Da, il stim destul de bine.

Ma ghidez dupa zane si ajung la poalele muntelui.
- Sa incepem! escaladez usor, cu atentie.

-Momentan e bine, dar uite stanca aceea inclinata care sta printr-o magie si se sprijina doar in varf ca un ou care ar sta pe o panta inclinata sprijinit msiterios in varf. Acea stanca va fi cel mai greu de escaladat. Tocmai sus in varful ei adica cam pe fundul oului cum ar veni este intrarea intr-o pestera misterioasa cu niste tunele labirint. Sa te vedem cum vei escaada acea stanca. Spun eu chicotind.

Rostesc in gand o vraja si devenisem o neko, usoara si gratioasa. Excaledez cu grija pana la intrarea in pestera.
- Taadaa! rad.

-Bravo Mio. Nu stiam ca pisicile si Neko se pot catara si pe stanci. Ca Neko se pare ca ghearele au o aderenta buna chiar pe orice supafata inclinata sau verticala abrupta? Intreb asta deoarece stanca asta are o textura pe care nu ma puteam astepta sa o escaladeze cineva chiar si pisica. Stiam ca pisicile se pot catara pe garduri, pe case, pe blocuri, pe copaci si prin munti si stanci mici. Dar stanca asta este una dificil de complexa chiar si pentru o pisica datiorita faptului ca e prea lucioasa suprafata ei.

- Eu nu sunt o pisica normala. Nu sunt o pisica. Stramb din nas.

-Mda esti o vrajitoare ce poti deveni neko. Si mai glumeam si eu un pic cu tine. Ah de ai deveni o piscuta neagra micuta sa te iau in brate si sa te rasfat. Glumesc eu in continuare.

- Hah! revin la aroganta mea obisnuita. Si acum?

Intram in pestera. Ii spun eu avantandu-ma pe tobogan. Tooganul traversa tunelul inspirala, parasim stanca si ajungem undeva in munte. -Ei bine acum avem un drum labirint de parcurs pana in inima muntelui. Adica mijlocul muntelui. Ii spun eu.

- E usor. folosesc o magie care imi arata drumul. In 20 de minute eram in mijlocul muntelui.

-Bravo! Frumoasa vraja. Ii spun eu.

- Asta nu-i nimic. Acum?

-Acum vino dupa mine. Ii spun eu si mergem pana ajungem la locul dorit.

- Aham.. imi pun mana la ceafa. Am uitat ce trebuie sa fac. Cred ca am trecut printr-un fel de loc care iti afecteaza memoria o perioada.

-Posibil. Dar pe mine nu m-a afectat.