O raceala periculoasa

Era o iarna geroasa cu vanturi puternice si viscole uriase. Zapada acoperise intreg teritoriul Fairytopiei. Cu toate ca majoritatea zanelor preferau sa stea in casele lor, fie ele vile ori case improvizate in stupi, la caldura si confortul caselor, eu fusesem printre putinele zane care vroiau sa se bucure de prima zapada. Dimineata la prima ora facand-o pe curajoasa si iesind doar in costumul de frunze pe care il aveam, si care era preferatul meu. Ieisem afara sa duc gunoiul si apoi ma intorsesem in casa sa ma imbrac dupa care plecasem sa vad Parada militara de Ziua Armatei Zanelor. A 2-a zi dimineata, incepusem deja sa trag consecintele. matusa Josephine ma vazu racita si imi facu cateva analize in laboratorul ei, si imi spuse ca nu e gripa de grifon dar ca e o raceala destul de periculoasa. Luata nu de la un virus de animal ci de la un virus care apartine unor insecte. Pe langa simptomele de raceala, virusul ar putea determina modificarea ADN-ului meu intr-unul de insecta, si ca virusul e periculos si transmisibil. Tocmai aud batai in usa.

Ii fac un semn motanului meu care sarise pe usa si o deschise. Era un motan negru din acela ca in filmele cu vrajitoare iar ochii ii erau verzi galbui ca niste smaralde care reflectau flacarile dintr-un semineu. Eu eram in living intinsa pe canapea.

Persoana respectiva ii dadu motanului ceva de mancat si il mangaie pe cap apoi continua drumul spre zana cu pasi precauti si hotarati.

-Buna! Ma bucur ca ai venit dar nu ti-as recomanda sa te apropii prea mult asta daca nu vrei sa iei virusul. E unul destul de periculos si contagios.

-Crede-ma. Nu ti-ai dori sa devii o musca si sa sfarsesti sub pliciul cuiva.

Morticia:

Auzisem de virusul Sanarei si voiam sa vad cum se simte. Bat la usa si astept sa imi deschida.