Potiunea increderii

First topic message reminder :

Eram in parc pe o banca citind o carte in care se spunea de o potiune facuta dintr-un suc de planta carnivora, ce continea un element chimic triptofan care te facea sa ai incredere in orice persoana, daca era dozat corespunzator iar in doze prea mari devenea toxic. Era un fel de potiune drog. Sigur multi vrajitori puteau profita de aceasta si de alte potiuni drog si de aceea matusile imi spuneau mereu ca nu e bine sa accept sa beau ceva de la necunoscuti.

-Scrie ceva despre transformarea in animal.

-Intradevar. Sunt niste conditii un pic mai speciale care trebuie avute in vedere.

-Si cam care ar fi acestea? intreb eu.
Trebuie sa beau o potiune speciala si sa nu fiu vazuta ce au abilitatea de a ma recunoaste transformata in animal?

1. Iti rebuie un fir de par de la animalul in care vrei sa te transformi. Vei mosteni toate caracteristicile lui fizice.
2. Trebuie sa fii foarte atenta ca o data tansformata instictele si personalitatea lui va incerca sa domine asupra personalitatii tale, dar aici trebuie sa intre in joc constiinta ta care va domina.
3. Exista anumite riscuri pe care ti le vei asuma. Fiindca potiunea nu funioneaza la fel pentru toti. Aici e vorba ca unii nu se pot transforma complet. Apoi daca te transformi complt in cele din urma mai intervin alte rscuri. Riscul ca potiunea desi e facuta sa dureze o zi transformarea, risti sa ram ai transformata e totdeauna pana vei bea antidotul. Insa zic ca e un risc fiinca antidotl inca nu il avem. Matusile inca lucreaza la el.

-Mama mea putea sa se transforme in liliac spun eu.
Dar nu si tata.

-Si tu te poti transforma in liliac la proprie vointa fara sa te ajuti de vreo potiune?

-Nu am incercat niciodata. Nici nu mi-a trecut prin cap ca poate ma pot transforma intr-un animal.
Dar mama o facea cu usurinta. Ajunsese doar sa pocneasca din degete si gata, era liliac.

-Poate ai mostenit si tu puterea asta.

-Poate dar nu stiu cum sa o fac.
Imi aduc aminte de o carte veche care se afla in casa mea si ii spun.
E un drum destul de lung pana la casa mea, dar cred ca pot afla niste raspunsuri.

-Mie imi plac drumurile lungi, Ii spun eu.

-Bine, atunci hai sa pornim si imi trag geanta pe umar.

-Bine spun eu si mergem una langa cealalta.

Am pornit la drum, pana am parasit metropola Fairytopiei.
De aici am urmat un alt drum, prin munti.

-Imi plac foarte mult muntii. Spun eu. Tocmai ce spusesem asta ca nu fusesem atenta si cad intr-o prapastie dar reflexele mele ma ajutara. Aripile pornira automat aducandu-ma in siguranta pe pamant.

-Fii mai atenta!
Ceata e atat de densa ca nu vad mereu pe unde calc si daca mai cazi si tu, sa vezi atunci distractie.

-Incerc sa fiu cat pot de atenta. Dar ceata asta e asa de groasa de nu vezi pe unde calci. Cred ca trebuie sa pipaim cu piciorul inainte sa calcam. Sau imi pot activa radarul dar nu stiu cat de eficient ar fi in aceste conditii. Poate fi derutat usor.

-Atunci nu-l activa.
Mergeam cu grija prin ceata deasa, apoi ajungem intr-un satuc, iar ceata incepu sa se risipeasca usor.

-Ma intreb ce sat o fi acesta.

-Habar n-am si inaintam usor. Ceva nu e in regula aici. Ma inteleg destul de bine cu oamenii de aici, asa ca cu mine sunt obisnuiti, dar nu si cu alti vampiri. E...e prea pustiu.

-Poate e-am ratacit s nu e saul pe care il stii si am intrat pe teritoriul unui vampir de temut. Ne putem astepta in oprice clipa sa ne atace sa isi protejeze teritoriul de alti concurenti.

-Nu, e acelasi sat, doar ca a trecut o perioada buna de timp de cand nu am mai fost aici. Sunt curioasa ce s-a intamplat aici si patrund in sat.
Erau mai putin sateni, casele suferisera modificari, dar vechea biserica inca era in picioare desi intr-o stare nu prea buna. Inaintez spre biserica, sperand ca batranul pastor sa fie inca in viata.

-Oare o fi acelasi preot sau i-a luat locul alt preot? Intreb eu. Eram curioasa.

Iesi un batranel urmat de un discipol. Chipul incaruntat i se lumina cand ma vazu si deschise mainile.
-Vivian, fata mea, de cand nu te-am mai vazut si o imbratisa.
-Salutare parinte, ma inclin politicos. Cum iti e traiul?
-Batranetea nu e o varsta tocmai placuta, dar ma descurc rase el.
-Satul e schimbat.
-S-au schimbat multe pe aici. Hai inauntru, apoi isi indrepta privirea spre Sanara. Si insotitoarea ta cine e?
-O amica zana, Sanara, o prezint eu.

-Incantata de cunostinta parinte, spun eu sfioasa si incerc sa stau cat mai departe de calugar sau sa ma ascund drept Vivian. Nu stiam ce ganduri ar putea avea calugarul cu mine, nu stiam ce superstitii prostesti sunt prin partea locului, si incercam sa ma feresc de el fiindca cunosteam povesti despre zane care au fost ucise doar fiindca erau zane.

-Nu ai de ce sa te temi. Batranul pastor a avut o relatie stransa cu familia mea.
Nu o sa patesti nimic.