Error

First topic message reminder :

Ora 23:30

Ravi era in castelul sau , de unul singur in laborator incercand fel si fel de potiuni .Vantul sufla cu putere afara si ceva se intampla . Intunerciul invalui tinutul focului iar Ravi avea o presimtire ciudata . Simtea ca o sa se intample ceva rau , dar nu prea baga de seama asta .
-Inca putin .. , murmura tanarul picurand putin suc de lamaie peste potiune . Ceva nu e in regula .. , privi pe geam si cerul se intuneca din ce in ce mai mult .



Ravi :

Spoiler:

- Nu ma grabeec , imi place sa viseeez
- Din nou , saraca , si rase cu o atata pofta , incat Ken facea o fata de catelus nevinovat

-Of, baietii si incep sa rad.
Apoi il imbratisez pe Ravi si imi lipesc fruntea de a lui si il sarut incet pe buze.
-Mmm...trebuie sa merg pana la rau,sa vad cum e situatia.

- Daca tu crezi ca inmoi pe cineva , cu ochii aia de catelus nevinovat , te can inseli , si rase iar . Pai , hai sa mergem cu totii la rau , pana nu se trezeste Mister Lup , si il privi cu coada ochiului pe Leo.

-Numai putin baieti si dintr-un balon de apa formez un vortex.
Acesta se mari si il apuc pe Ravi de mana, cu Ken dupa noi. am iesit chiar in apropierea casei mele, unde ma intalnesc cu Zar.
-Zar! si acesta se incolaci fericit cu coada pe picioarele mele. Cum esti?
-Mai bine, sasai sarpele. Si Scar e mai e bine, adauga el, prinvindu-l pe Ravi.

- Ce bine , rasufla aceasta usurat .
- Inca il mai ai pe Scar? , intreba Ken uimit .
- Da , cel mai bun prieten al meu .

-Ei bine, continua Zar, in timp ce mergeam pe pod, raul Almio a fost purificat.
-Ce bine, zic eu rasufland usurata.
-Asa ca nu vom avea probleme. Si naiadele care se imbolnavisera si-au revenit, dar sunt tinute sub supraveghere.
-Bun. Purificarea raului Almio si toata situatia mi-au dat dureri de cap.

- Am o senzatie ca nu o sa se ternine aici , murmura Ken privind cerul .

Am privit si eu cerul care se intuneca usor. Avea dreptate.
-Poate gasim o solutie sa ii incetinim puterile. La trunchiul unui copac creste o planta rara si se spune ca un metal ciudat a fost ingropat sub el. Oricine vine in contact cu metalul isi pierde pentru un timp puterile.

- La cum e Leo , foarte viclean , ma cam indoiesc , isi stranse pumnii oftand usor . Dar sa stii ca nu ar fi o idee rea , adauga apoi Ravi . Merita incercat .
- Si incercam asa pana cand ? El o sa revina iar si iar .. stii bine ca demonii de intuneric , sunt cei mai de temuti si foarte multi asasini.au fost de partea lor .. , murmura Ken
- Dar nici sa stam cu mainile in san si.sa stam .. raurile iar o sa fie otravite ..

-Atunci, hai sa nu mai pierdem timpul si o iau la goana spre o padure vecina.
Era un loc in care lumina si intunericul predominau, ca si cum cazusera la intelegere.
In stanga cum intrai se vedea un copac luminos, iar in dreapta se afla iarasi un copac, opus celuilalt.
-Li se mai spune copacii vietii si ai mortii. Dar totusi va previn sa aveti grija cum vorbiti, caci nu sunt simpli copaci, pe care ii vedeti in viata de zi cu zi.

Copacul vietii



Copacul mortii

- Si cum ar trebui sa vorbim ? , intreba Ken

M-am apropiat mai mult de copacul vietii si am pus mana pe el. Parea ca doarme, apoi se misca usor.
-Hmm, vizitatori. Ce va poarta aici?
-Imi pare rau ca iti tulbur somnul, Inteleptule, dar avem nevoie de ajutor.
Acesta statu pe ganduri, apoi vorbi:
-Si cu va poate ajuta un copac batran ca mine?
-Un metal rar se afla aici, sub radacinile tale.
-O, nu draga mea copila. Aici trebuie sa vorbesti cu copacul mortii. Dar vezi ca in ultimul timp a fost prost dispus.
-Dar planta? Avem nevoie de ea.
-Ah, da. Floarea lunii, nu? Atinge-mi ramurile.

Amandoi ramase putin surlrinsi , fiind primul copac vorbitor care il vad . Il asculta cu mare.atentie , tragand o privire copacului mortii.

Am atins ramurile copacului si o lumina se forma, apoi o floare stand intr-un balon de sapun imi atinse mainile. Era usoara ca un fulg si movurie.
-Multumesc si ma inclin in fata copacului.
Acesta zambi si incepu sa fluiere usor, iar copacul mortii deschise un ochi adormit.
-Visam asa de frumos, incepu sa mormaie. Pentru ce ai inceput sa fluieri?
Celalalt rase si arata catre noi.
-Nu po-ti ajuta niste tineri aflati in dificultate?
Copacul mortii se uita mai bine la noi si ne studie atent.
-Ia te uita, doi demoni si o naiada, jumate naga. Vad ca flacara voastra arde foarte tare, glumi el.
-O lasa tinerii in pace! zise celalalt.
-Doar glumeam. A trecut mult timp de cand nu am mai vazut un cuplu si paru sa zambeasca. Dar lasand asta, ce vreti voi de la mine?
-Am auzit de un metal rar, care ar fi ascuns aici, dar Inteleptul spune ca tu le detii.
-Hmm si se cutremura usor. Stai asa, da. Da, inca am bucatile alea de metal. Pentru ce va trebuie.
-Ca sa oprim pe cineva.
-Eu vi le dau daca puteti prinde fluturasul ala multicolor ce zboara mereu. Daca il prindeti, sunt ale vostre bucatile de metal, dar vedeti ca poznasul ala zboara foarte repede si nimeni nu a putut sa il prinda.

Floarea

- Doar asta ? Floare la ureche ! , adauga Ken si incepu sa alerge dupa fluturasul ala , dar in zadar . La un moment dat , se impiedica si pe Ravi il pufni rasu .
- Floare la ureche ? Unde ? , si rase in continuare.

-Nu prea sa vina la tine apoi se puse pe nasul lui Ravi.

- Serios ? , murmura Ravi si il prinse in palma usor . A fost .. simplu . Chiar prea simplu , privi fluturasul gingas .

Insa fluturasul sclipi usor si scutura aripile facandu-l sa stranute. In locul sau aparu o piatra frumoasa, ciudata si stralucitoare.
Copacul mortii se desfacu si in scorbura se ivira trepte.
-Intrati, zise el. Acolo ve-ti gasi ce cautati. Apoi piatra uncepu sa straluceasca ca un semnal ca sa intre acolo.

- Deci sa inteleg ca piatta asta ne ghideaza catre ceea ce cautam ... , adauga Ken .
- Asa este , murmura Ravi . Haideti sa mergem !

Am intrat alaturi de baieti in scorbura mica. Inauntru, semana de fapt interiorul unei pesteri si inaintam prin bezna.

Drumul devenea din ce in ce mai greoi pentru cei trei , dar Ravi facu sa-i apara in mana o minge de foc , astfel luminand cat de cat drumul .
- Ce ciudat e aici ...

Era ciudat, umed si rece.
Semana cu pestera nestematelor si peretii luceau usor de parca ar fost fost imbracati cu cele mai scumpe pietre.

In cele din urma , cei trei ajunsera intr-un fel de camera , usor luminata de sabia ce o cautau . Inainte de asta , pe o piatra veche , este scrisa o ghicitoare.
- Super , isi dadu Ravi ochii peste cap . Ghicitori ?

-Lasa-ma pe mine sa incerc si ma apropii de piatra.
Poate inteleg ceva.

Ravi se dadu cativa pasi mai in spate , lasand-o pe fata sa se uite la piatra .