One chance

Noapte de noapte, Jill dormea din ce in ce mai putin din cauza cosmarurilor. Nici in noaptea asta nu putea sa doarma linistita si se trezi transpirata, dupa ce vazu aceasi figura morbida, palida ca un mort, zambindu-i batjocoritor si strigatele disperate se stinsera, trezind-o din somn. Se implinea o luna de la disparitia fratelui sau si se dadu jos din pat, mergand la fereastra. Soarele incepuse sa rasara. Ofta, mergand spre baie si schimbandu-se rapid dupa dus intr-o rochie neagra, apoi iesi din casa, mergand spre biblioeteca.
Incepuse sa se obisnuiasca cu privirile oamenilor, cand trecea pe langa ei, dar trecu nepasatoare si tacuta ca o umbra, cautand cartile ce ii trebuiau.  Bibliotecarul care se obisnuise cu prezenta fetei, doar dadu din cap nereusind sa inteleaga de ce tanara aparea mereu imbracata in negru. Ce-i drept, vestimentatia ei varia zilnic, dar negrul predomina in toate. Sotia acestuia se indrepta spre receptia bibliotecii cu brat de carti noi aparute si ii arunca o privire lui Jill.
-Mereu, mereu e imbracata in negru. Parca ar tine doliu!
-Sst! Ii atrase atentia sotul arucandu-i o privire ustaratoare. Vezi-ti de treaba ta femeie si lasa fata in pace. Totusi, adauga el, nu ar strica sa o vezi si pe ea zambind macar o data.

Jill

Spoiler:

Sanara:

Intru in biblioteca si ducandu-ma spre raftul de care aveam nevoie trec pe langa fata si ii zambesc.

Desi Jill auzise toata conversatia ii ignora complet, atat pe bibliotecari cat si zana care trecuse pe langa ea. Vroia sa studieze in liniste cartile si se retrase in fundul bibliotecii. Nu avea dispozitia necesara de a suporta si barfele, avea destule pe cap.

Imi alesesesem o carte de magie destul de groasa pentru a starni interesul, cu coperti negre din piele de dragon, foi din foite de aur si la care se folosise in loc de cerneala sange de zana reciclat de laboratoarele de analize.

Rasfoi carte dupa carte cautand o sursa. Dupa o ora, un teanc de carti stateau pe micul birou unde se dusese sa citeasca in liniste. Enervata la culme tranti ultima carte cu putere si mesele incepura sa se miste usor, apoi neoanele incepura sa palpaie, facandu-i pe cei din jur sa se uite curiosi daca nu cumva, avea sa aiba loc un cutremur. Cand nu era in apele ei, Jill isi dadea frau liber emotiilor fara sa vrea.
Observand ca un neon inca palpaia si un geam continua sa se tranteasca se concentra asupra lor si acestea incetara, linistea reluandu-si locul in biblioteca.

-Oau!Sastiica mi-amdat seamaca tu ai fost Spun eu, apropiindu-ma de ea.
-Sa stii ca imi place puterea ta. Oare esti atat de puternica incat sa faci un vulcan sa erupa?

Jill o privi tacuta pe zana. Ce vroia de la ea? Apoi ii raspunse privind pe fereastra, picaturile de ploaie ce se prelingeau incet.
-Pot despica si pamantul in doua daca vreau, raspunse in cele din urma.

-Atunci esti pe placul meu. Uite iti dau numarul meude telefon si vreau sa ne intalnim sambata sau duminica, acasa la mine si sa mergem in laboratorul meu subteran unde iti voi da mai multe detalii. Suna-ma vineri seara sau sambata dimineata.

-Nu am timp de telefoane, ii raspunse rece. Si nici nu am venit pentru distractie, in caz ca nu ai observat mormanul de carti de pe birou.

-Nici nu era vorba de distractie. Era vorba fiindca vreau sa fac echipa cu cineva atat de puternic ca tine.

-Am foarte multa treaba ca sa imi pierd timpul cu altceva. Doar daca nu cunosti o cale de a accesa sectorul intersiz pentru carti.

-Ba da, cunosc. Daca esti dispus sa faci un mic sacrificiu.

-Si ma rog care ar fi acela?

-Sa renunti la inaltimea ta. Singura cale de a accesa, e fie sa intri pe sub usa la o dimensiune de furnica fie sa intri prin conducta de aerisire la o dimensiune de papusa Barbie.

Asemenea prostie nu mai auzise pana acum. Ce sa facă? Sa meargă printr-o conductă de aer? 
-Ascultă aici zanulito! Nu am de gand sa merg prin tuburi micsorata. Asa ca nu îmi trebuie. Ma descurc eu pana la urma.

-Mai exista calea de a te teleporta dar vei fi detectata imediat.
-Sau alta posibilitate ar fi sa iei infatisarea mea, si sa iti dau permisul meu special pentru sectorul interzis.

-Sti vro vraja de invizibilitate?

-Da, desigur exista si calea aceasta. Si da stiu, am o potiune de invizibilitate la mine dar te va costa o pizza. Ii spun zambind.

-Bine, spuse Jill cedand. Dar dupa ce imi voi indeplini misiunea.

-Bine, fie, dar daca incerci sa ma pacalesti, nu vei avea o viata prea usoara. Spun eu, dandu-i sticluta cu potiune.

-Arat eu a persoana care nu isi tine cuvantul? se supara Jill.

-Bine, te cred. Spun eu. Apoi ii dau sticluta.

Jill bau sticluta si in scurt deveni invizibila.
-Tu nu bei din ea? si ii inmana sticluta.

-Bine, voi bea si eu vom avea parte de distractie la dublu. Spun eu band si eu restul potiunii si devenind invizibila.

Acum fiind invizibilă putea sa acceseze mai usor sectorul interzis. Dar avea nevoie de cheie.