In Valea Rechnilor

Amalthea:

Ma aflam in valea rechinilor, un loc plin de bancuri intregi de rechini. Sau mai degraba armate intregi de rechini bine organizate. Datorita abilitatilor mele telepatice si a puterii de a vorbi cu animalele, tocmai auzisem planurile lor. Innot la suprafata unde un vapor de turisti se pregatea sa plece iar rechiniii ca o adevarata armata romana bine organizata se repezira asupra vasului. Singurul lucru care il puteam face a fost sa invoc o vraja, un scut de apa in jurul vaporului scut care il transformasem in scut energetic, iar rechii se lovira cu nasurile de apa avand duritatea unei pietre de parca era ascuns un zid invizibil in apa ce inconjura vaporul intr-un mod magic.

Se afla la ceva distanța și privea totul în tăcere. Tris nu era speriată de eventualii rechini care ar fi putut sări pe ea, ținând cont că stătea totuși pe o stâncă ieșită din apă. Dacă ar fi mușcat-o sângele ei era toxic și ei ar fi avut de suferit, nu ea.

Vazandu-se cu planurile dejucate, 3 dintre rechini ma inconjurara pe mine. Eram incoltita si fara nici o sansa de a ma apara. Daca as fi ales sa ma apar pe mine, ar fi insemnat sa ii las descoperiti pe saracii turisti in fata unei hoarde intregi de rechini.

Privirea ei rece și verde rămase pironită , se vedea că acordă atenție detaliilor, dar și că este doar un observator tăcut care nu are intenția să intervină.