Un cerber special

Aletheea:

Ma plimbam prin Valea Dorintelor, imbracata intr-o rochie galbena

Spoiler:

 

Aveam infatisarea canina si cele 3 capete de cerber ale mele erau toate zambitoare. Mergeam in pozitie bipeda. Eram probabil singura cerber bipeda sau poate mai existau si altii la fel dar putini.

Lulu era așezat în poziție de yoga, aproape de lac. Avea degetele întinse asupra apei care se ridica printre degetele sale în spirală. Nu avea vreo dorință , nu credea în ele defapt, dar îi plăcea să vină acolo exact ca să se liniștească. Era ca un loc de refugiu pentru dânsul.

O data ce vad intrusul pe teritoriul meu, merg catre el.
-Deci cu ce ocazie pe aici, strainule? Intreb eu, aratandu-mi doar usor coltii in timp ce marai putin la el.

”Nu mă sperii” îi răspunse destul de sec, privirea lui mov și fixă fiind tot la cursul apei. ”Colectorii de suflete pot merge în orice tărâm. Nu aș zice că sunt străin cu locul, l-am vizitat mereu de când a apărut.”

-Inteleg. Totusi acest loc e destul de mare si nu am avut ocazia sa ne vedem, insa de data aceasta te-ai apropiat prea mult de ceva ceea ce eu pazesc. Ii raspund eu.

”Nu am niciun interes să iau sau să ajung aproape de ceea ce păzești, poți să fii liniștită. Nu sunt un dușman” își făcu cunoscute intențiile pașnice pentru că nu era acolo să fure sau să se certe, ci doar să se relaxeze.

-Ceea ce pazesc eu nu poate fi furat. Aici in adancul lacului se afla una dintre portile de intrare catre Taramul lui Hades. Nimeni viu nu trebuie sa intre si nimeni neintrupat nu trebuie sa iasa. Ii spun eu, cu o voce calma.
-Eu sunt aici mai ales pentru a avertiza si a infricosa pe oricine sa se departeze de un loc cu adevarat malefic. Si sa previn mai ales ca lumea sa nu se aventureze in acest lac malefic. In 90% dintre cazuri, riscul de innec e maxim. Chiar daca nu te inneci, te ucid toxinele. Asta daca nu cumva esti deja mort.
Da-mi mana sa vad daca esti rece. In caz ca esti, poti trece in teritoriul pazit de mine. Ii spun eu, cu aceeasi voce calma, nemaiparand a fi cerberul infricosator.

”Nu sunt tot timpul rece, deși în majoritatea timpului .. cam par a fi. Trupul meu nu e viu, sunt colector de suflete, nu sunt considerat a fi viu, deseori sunt văzut ca o umbră , un spirit, chiar dacă acest corp pare foarte uman nu este. Nu am cum să mor, toxinele nu mă afectează , nimic nu mă afectează de când am devenit slujnicul preferat al diavolului.”
Și ca să vadă că nu minte cu temperatura întinse totuși mâna, să nu pară vreun mincinos cu cuvinte mari, el iubea onestitate și ura minciuna și cei care se ascundeau în spatele acesteia.

Aletheea vazu ca ce avea in fata ei, nu era un om asa ca ii spuse:
-Poti sa treci dincolo de poarta.

Ce e dincolo de poarta?