Stay

Apare pe canapea, oftează iar mai apoi se întinde. Wooshin își trece încet mâna prin părul roșcat în timp ce cu cealaltă mână ia telecomanda. Începe să schimbe canalele plictisit, încă trecându-și mâna prin par din când în când sau jucându-se cu inelele sale.

Sanara:

Intru in camera de zi si observ ca am musafiri:

-Bun venit in palatul meu. Te servesc cu ceva? Oh ce bine e. Nu am mai avut musafiri de mult timp.

- Nu, mersi. Am luat doar o mică pauză, a spus, fără să-și ia ochii de la televizor.

-Apropo garzile palatului stiu ca esti aici? Intreb curioasa.

- Probabil că nu, am apărut pur și simplu, dă din umeri. De ce?

-Eram doar curioasa. Nu e nici o problema. Ii raspund eu.

- Nu vă este teamă că cineva va apărea fără să vă dați seama, așa cum am făcut-o eu, și ar distruge ceva pe aici? Sau cine știe, poate mai rău, s-a întors parțial spre ea.

-Ba da, dar daca se intampla asa ceva, tratatam situatia cu calm, nu tipam fara motiv si nu alertam pe nimeni pana nu vedem adevaratele intentii ale celui ce apare brusc in castel. Ii spun eu.
-Iar alertarea are loc subtil. Antenele noastre daca suntem in pericol transmit un semnal SOS catre celelalte zane din apropiere. Deci chiar daca garzile nu stiu ca esti in palat vor da buzna imediat aici daca trimit un semnal prin antene.

- Atunci mă bucur că nu sunt o amenințare. Cine știe cât de periculoase pot fi zânele, nu? și-a întorc capul înapoi spre televizor.

-Iti spun eu cat de periculoase am putea fi. Daca cineva mi-ar ameninta viata, garzile pot folosi magia si ar face orice ca respectivul sa ajunga in exil. Pot sa iti spun despre o alta zana printesa ca si mine care a existat in trecut. S-a intamplat cand bunica mea era de varsta mea. Despre ea este vorba. Vrajitoarea care a amenintat-o, atat pe ea cat si regatul a ajuns transformata in broasca si aruncata in Mlastinile Hinderland.

- Deci, fără suferință fizică, nu? Mai cunosc pe cineva în exil, cred că și asta ar putea fi o tortură. Cel puțin psihică.

-Asta asa e. Ei bine Mlastinile Hinderland sunt un loc ingrozitor. Acolo cresc plante toxice care polueaza atmosfera si creeaza un amestec gazos asemanator unui drog ce ofera halucinatii si tortura psihica. E o padure labirint cu mlastini adanci si namoloase si cu plante toxice. O data intrat nu mai poti iesi fara ajutor.

- Cred că-i mai dureros așa. Nu știu, nu am experimentat.

-Tortura psihica e ingrozitoare. Ii raspund eu.

- De obicei torturez nu sunt torturat, dă din umeri.

-Apropo pentru mine o tortura ar fi si daca as fi obligata sa ascult muzica simfonica. Imi zgarie urechile sensibile.

- Știi nu e o idee prea bună să-ți spui slăbiciunile, mai ales unei persoane necunoscute.
Dintr-o pocnitură de degete în mâinile sale a apărut un măr. S-a jucat cu el pentru câteva secunde după care l-a mușcat.

-Bine, o sa tin cont de asta. Ii spun eu.

- Oricând aici să dau sfaturi, a aruncat mărul în aer după încă o înghițitură, făcându-l să dispară.

-Oau! Interesant. Cum ai facut asta? Si unde a disparut marul? Intreb eu surprinsa.

- E una dintre abilitățile mele. Nu dispare undeva, se dezintegrează atât de rapid încât nu este vizibil ochiului.

-Oau! Interesant. Imi place.

- De asta îmi e foarte ușor să fac curat în cameră, a glumit el.

-Eu ca sa fac curat in camera fac o vraja si totul se misca singur in camera de parca o armata de fantome ar face curatenie in locul meu insa e doar magia.

- Am auzit câte ceva despre magia voastră. Eu o pot folosi pe cea neagră, dar nu cred că-și dorește cineva să o fac, a zâmbit.