Cadoul

Sanara:
Eram in dormitor impreuna cu Katrina. Katrina statea la birou cu un teanc de documente in fata si un teanc de hartii oe casre scria. Trebuia sa traduca documentele respective din alte limbi in limba Fairyana. Eu eram micsorata si imbracata cu o rochita roz de papusa si stateam pe birou de fapt pe documentul pe care il avea de tradus. Ii dictam ce trebuia sa scrie acolo unde nu stia sa traduca. Apoi aud vocea matusii Josephine:
-Fetelor, sa fiti gata in jumatate de ora si sa fiti micsorate. Vine o ambasadoare sa va duca in regatul sau. O sa va ambalez ca pe niste papusi si va voi da drept cadou la ceremonia de schimb de cadouri.
-Ce ambasadoare? Intreba Katrina.
-Cineva din iad. Ar trebui sa avem relatii diplomatice si cu iadul chiar daca suntem cam dusmani cu demonii. Eu cred ca trebuie sa realizam un prim pas spre o relatie pacifista. Apropo mi-a promis ca o sa va aduca inapoi in cateva zile. Spuse Josephine.

Katrina:

Banuiam ca era vorba de SoJin ca cumva reusise sa obtina aprobarea lui Satanel sa ma aduca in iad si ca probabil obtinuse si titulatura temporara de ambasadoare a iadului cu toate ca era pedepsita. Iau apoi potiunea de micsorare si beau din ea. In curand ma micsorasem cat o papusa. Ies din hainele mele normale si merg la raftul cu papusi. Matusa Josephine intra in camera si dezbracase o papusa si imi dadu o rochie spunandu-mi sa o incerc. Era o rochie rosu aprins cu modele portocalii de flacari. Imi venea de minune. Sora mea Sanara avea o rochie roz cu floricele. Apoi matusa luase doua cutii de papusi care aveau adancituri in forma de papusa in ele. Cand ne puse in cutii constatam ca ne potriveam perfect in acele adancituri. Apoi cutiile fusese trecute printr-o masina de ambalat si apoi matusa Josephine dadu cateva gauri cu un ac in ambalaj ca sa avem aer. Acum eram gata. Matusa lua cutiile cu noi inauntru si mersese in gradina castelului unde mirosea a cadru festiv. Ambasadoarea iadului urma sa vina si sa ii fie inmanate 2 cutii cu papusi drept cadou. Insa in afara de noi, matusile noastre si ambasadoarea insusi, nimeni nu stia ca papusile respective eram noi Sanara si Katrina.

- Cred că s-au tâmpit cu totul, a spus SoJin, apărând în camera de întâlnire împreună cu fratele ei.
- Și eu cred la fel. Dar nu te agita ca un pepsi, vor doar să te testeze acum, a spus el.

-De fapt nu pe tine vrem sa te testam ci vigilenta paznicilor iadului. Si sper sa reuseasca cele doua nepoate ale mele sa nu fie detectate si sa reusiti sa le aduceti inapoi tefere si nevatamate. Spuse matusa Josephine.

- Adică iadul nu știe despre asta? a întrebat Wooshin.
- Oh haide, de parcă ar fi mare problemă. M-aș fi strecurat de multe ori acolo dacă nu m-ai urmări tu peste tot, și-a dat ochii peste cap SoJin, referindu-se la fratele său. O să ne descurcăm, vorbești aici cu rebela principală, a zâmbit ea.

-Sunt sigura ca va veti descurca. Atata timp cat Wooshin nu va sufla nimic.

- Știți, eu nu vreau să-mi risc poziția. Vă descurcați fără mine, a zis Wooshin, după care a dispărut.
- Mda, și-a dat ochii peste cap. Cu ce începem?

-Da unde a disparut Wooshin? Oare s-a dus deja sa parasca ce vrem noi sa facem? Intreba Josephine.

- Nu, nu ar face asta. O să se prefacă că nu știe nimic, n-a văzut nimic. E un ticălos, dar nu se bagă unde nu trebuie.

Matusile mele ii dadu lui SoJin cutiile cu noi in timp ce spuse celor adunati acolo, publicului, ca ii daruieste lui SoJin 2 papusi la schimb cu cadoul pe care ea urma sa il dea Fairytopiei.

- Ok, să vedem, spuse SoJin, scărpinându-se în cap în timp ce analiza situația. Nu mă pot apropria de iad, chiar dacă de această dată am oarecum permisiunea. Deci va trebui să așteptam să moară cineva ca să-i conduc sufletul spre iad.

-SoJin am si eu o intrebare de fapt doua. Spuse matusa Josephine.
-Oare potiunea care a baut-o regina rea in tinerete, chiar a facut-o nemuritoare sau doar a facut-o sa traiasca cu 7000 sau 10 000 deani mai mult? Si cartea pe care e scris timpul cand moare cineva se afla in rai sau in iad?

- Despre regină nu știu. În general îngerii morții nu se ocupă cu condusul spiritelor, ci demonii fac asta. Eu trebuie să fac asta pentru că e pedeapsa mea. Iar despre carte, există una în rai și una în iad. Oricum noi nu prea ne folosim de ea, avem ochii demonici care ne spun exact numele și cât mai are de trăit o persoană.