Educatia in Japonia

Educaţia în Japonia îşi are începuturile moderne în anul 1872, când a fost introdus sistemul modern de învăţământ datorită „Ordinului Educaţiei” (学制, gakusei). Planurile şcolare erau stabilite de guvern, iar manualele şcolare pentru şcolile primare şi secundare erau fie scrise sau autorizate de către guvern. Angajaţii şcolilor publice erau consideraţi funcţionari de stat, şi chiar şi şcolile particulare erau nevoite să urmeze îndrumările guvernului.

Reforma şcolară din 1947, iniţiată sub îndrumarea forţelor de ocupaţie americane, a schimbat substanţial sistemul de învăţământ, decentralizând controlul asupra educaţiei şi învâţământului, dând autorizaţii pentru crearea unor şcoli particulalre autonome, şi încurajând dezvoltarea învâţământului în comunităţi.

Manualele şcolare sunt actualmente (2009) scrise de către firme particulare, dar autorizarea lor de către Ministerul Învâţământului este necesară şi în ziua de astăzi (2009).

Învâţământul este obligatoriu până la terminarea şcolii secundare inferioare, adică 9 clase. Circa 95% din şcolile primare şi secundare inferioare sunt publice. Circa 24% din licee şi 73% din universităţi sunt particulare.

Clasa 1 incepe de la varsta de 6 ani.

Şcoala primară cuprinde clasele 1-6
Şcoala secundară inferioară cuprinde clasele 7-9
Liceul mai e denumit si Şcoala secundară superioară acesta incepand de la clasa a 10-a si durand doar 3 ani (clasa a 10-a, a 11-a si a 12-a)
Apoi urmeaza invatamantul superior care are loc la universitati.