O zi in parc

Eram prin parcul Parcul Jubylee. Un parc impresionant din Fairytopia Metropolis.





Stateam pe banca la umbra unui stejar cu unscuar de trandafiri in fata, cu un dosar cu zeci de decrete pe genunchi pe care incercam sa le citesc pentru a hotari ce sa semnez si ce nu. In mana aveam un pix si in poseta aveam si stampila cu stema regala. Eram imbracata intr-o rochie inflorata:

Julius:

In sfarsit reusisem sa ma strecor din palat si am fugit cat mai departe inainte sa ma prinda Aaron si sa ma bage inapoi la munca. Dar tarziu am realizat ca am fugit asa mult ca am ajuns pe un alt taram. Insa cand am vazut toate zanele, am zis ca n-am de ce sa fiu trist, stiind ca aveam sigur sa gasesc vraji noi intr-un asemenea loc. Dar inainte de asta, m-am hotarat sa ma bucur de o zi asa frumoasa si sa ma plimb prin parc.

Privirea imi fu atrasa de un baiat cu urechi normale si fara aripi. Daca nu era nici zan si nici elf era sigur vrajitor. Altfel nuar fi ajuns pe taramul meu. Totusi parea diferit fata de vrajitorii cu care eram obisnuita. Avea un aer aparte sau asa mi se parea mie.

Ma opresc pe malul lacului, admirand pasarile ce inotau pe suprafata apei. Nu stiam daca am voie sau nu sa le hranesc, dar cand vad ca se apropie de mine, cerand mancare din priviri, nu ma pot abtine si scot un saculet din roba unde aveam mancare pentru pasari si le dau si lor din ea, zambind cand le vad ce fericite mananca.

Ma uit la baiatul care hraneste pasarile pe malul lacului.

Pe malul lacului erau niste anunturi intr-o limba chirilica. Era limba runica azanelor. Se mentiona ca pasarile pot fi hranite cu seminte, paine si pesti dar nu cu resturi de mancare care ar putea atrage animale salbatice.

Ma simteam privit, dar nu dadeam importanta, stiind ca nu e cineva periculos care sa-mi vrea raul. Bag punguta la loc si dupa ce mai privesc pasarile, imi continui plimbarea linistit.

Continuam sa semnez anuite decrete care pareau cu legi bune iar alte decrete le faceam somoiog si le aruncam direct in cosul de gunoi la o distanta de 10 metri nimerind de fiecare data cosul.

Eu imi continui linistit plimbarea prin parc, admirand imprejurimile.

Eram cu ochii in acte, dar din cand in cnad mai trageam cu coada ochiului la baiat.

Ma opresc la un moment dat si-mi intorc privirea catre zana ce ma tot urmarea din priviri. Voiam s-o intreb daca o deranjeaza prezenta mea in vreun fel, dar vazand ca are treaba, ma razgandesc.

Cum stateam pe mijlocul bancii ma dau mai inspre dreapta, transmitandu-i speram eu cu subinteles, ca poate lua loc pe banca langa mine.

Vazandu-i gestul, ezit, dar pana la urma vin la ea si o salut politicos cand imi dau seama ca e printesa, dupa care iau loc pe banca langa ea.

-Buna! Esti nou pe aici? Il intreb eu.

-Cam asa. E prima data cand vin in regatul zanelor. Imi cer scuze daca n-aveam voie! N-am realizat ca am mers atat de mult.

-Nimeni nu a spus ca nu ai voie. Esti bine venit. Daca nu aveai voie, nu ti-ar fi dat voie portalul. Portalul respinge orice persoana non-magica. E o masura de precautie impotriva oamenilor initiata de stra-stra-stra-bunica mea. Cu multa vreme inainte zanele, oamenii si creaturile magice traiau in aceeasi unica lume, in pace si armonie. Dar nu stim ce s-a intamplat ca deodata oamenii s-au sucit si au rupt leatura cu noi. Biserica Catolica a lansat zvonul ca am fi creaturi ai diavolului doar fiindca stim sa folosim magia. Siatunci ceea ce se cunoaste ca Inchizitie si Vanatoarea de vrajitoare ne-a fortat pentru a supravietui sa ne delimitam de oameni, creandu-ne propria noastra lume si lasandu-i pe ei intr-o lume anosta, decolorata si plictisitoare fara magie. Culorile naturii fara magie au devenit culori stinse, decolorate.

-Stiu acest lucru. Din pacate asa sunt oamenii. Sau asa erau. Presupun ca dupa atata timp li s-a schimbat si lor mentalitatea.

-Da li s-a schimbat dar in loc de mai bine in mai rau. Acum daca una dintre noi ar merge ca ambasadoare sa ii salute fie ar indrepta armele spre ea fie ar rapi-o si ar ajunge experiment intr-un laborator secret. iar daca ar merge la vre-unul din civili sigur s-ar trezi cu flit in nas de parca ar fi o insecta obisnuita.

-Am inteles. Imi pare rau sa aud ca asa au ajuns oamenii.

Facusem o magie si in mana imi aparuse un hamburger vegan cu sunca din soia si cascaval vegan.
-Vrei si tu unul? Spun eu si apoi fac sa apara inca unul.
-Te intereseaza cum fac magia aceasta? Il intreb eu.

-Nu e o magie de teleportare a obiectelor?

-Puteam face si asta dar nu fiindcă ar însemna furt. Nu mai stiu cum se numește in limbaj comun de paranormal dar tatăl meu ii spunea Tehnica spirituala Samandhu. Creează aparent din nimic. De fapt e un fel de reorganizare a materiei. Suntem înconjurați se atomi de materie peste tot. Acesta e aerul. Daca ai suficiente cunoștințe de alchimie si chimie cuantica poți face aceasta magie.

O privesc cu o uimire de copil in ochi cand aud despre ce e vorba de fapt.
-Asta e super!

-Te voi învăța si pe tine tehnica aceasta daca vrei. La început va fi greu. Îți trebuie mult antrenament sa faci materia sa te asculte.
Si trebuie sa știi reacțiile alchimice corecte pentru a ordona materiei sa se așeze in felul dorit de tine. Dar cu mult antrenament si perseverenta, vei putea face si tu ca mine, la secunda.

-Hmmn...
Eu fac vraja iar in mana imi apare un sandwich ca cel creat de Sanara, avand in plus si salata cu rosii.
-E bine?

-Super. Îmi place. Înveți repede sau poate știai deja asta? Ii spun eu.