The leaf of a silent night

First topic message reminder :

Iris:

Plecasem intr-o mica plimbare prin Padurea Toamnei sa pot admira peisajul ei de vis. Adoram sa vad toate acele frunze aurii imprastiate pe pamant si dansând in aer la o mica adiere a vantului. Anuntasem celelalte zane de mica mea expeditie si stiind ca tabara noastra nu era departe, ma aventurez cu capul inainte in padure, zâmbind ca un mic copil la auzul trosnetelor frunzelor sub piciorusele mele.

-Si cum ii auzi? E ca si cum ti-ar vorbi telepatic in minte? Ii auzi ca si c[u]m i-aiauzicu urechile sau e ca si cum ar fi voci direct in mintea ta? Daca e varianta a doua cum poti distinge gandurile lor de gandurile tale?

-Ii aud la fel cum te aud si pe tine si pe oricine altcineva.

-Atunci e bine. Eu una cred ca asa ar fi normal sa auzi telepatiaaltor fiinte care in mod normal nu pot vorbi. Asaaud si eu cand vorbesc cu animalele. Daca ar fi doar ganduri puse parca cu lingura in creierul meu, cred ca as fi innebunit. Spun eu si rad.

Eu ma uit spre un copac apoi la drum si merg linistita.
-Pot comunica si telepatic. Dar au zis ca e mai folositor in lupte pentru ca astfel adversarul nu va sti la ce sa se astepte. Gândurile noastre nu pot fi auzite de nimeni in acele clipe, chiar daca e cel mai mare psihic ce citeste gânduri dinainte sa se nasca.

-Inteleg asta si da variantaa doua a telepatiei e mai folositoare in lupte in rest eu prefer prima varianta de telepatie. De exemplu pentru mine animalele chiar daca cineva le aude latrand, mieunand, nechezand sau piuind dupa caz, eu le aud vorbind. E drept insa ca trebuie sa depun eforturi sa invat ceea ce vorbesc ele. Caci eu avand afinitate la caini si lupi pe ei ii aud vorbind limba mea natala. Pe restul ii aud vorbind dar e la fel cum e pentru un om care se afla intr-o tara straina.

-Hmmm...Foarte interesant. Sigur e amuzant sa poti vorbi cu animalele!

-Da, e frumos si amuzant. In afara de caini,lupi, vulpi si alte canide precum sacali si coioti, le pot intelege pe pasari. Pasarile le inteleg ei bine asa cum as asculta cantarete in limbi straine fiindca muzica indiferent de limba o intelegi.

-Asta asa e. Muzica, indiferent de limba, o intelegi.

Incercam sa ma bucur de peisaj si sa ma abtin sa intreb cat mai e pana ajungem.

Nu mai dura mult si ajunseseram in fata unei pesteri de unde se putea vedea mai multe puncte stralucitoare.
-Aici e. Zeref, va trebui sa intri singur s-o gasesti.
-Nici nu stiu cum arata. Ce trebuie sa gasesc mai exact?
-O inima. Fairy Heart se numeste.
-Imi suna cunoscuta denumirea. Ok! Ma intorc repede.
Eu il pup pe obraz, urandu-i succes, iar el intra in pestera apoi sa caute piatra.

Sanara:

-A da si mie imi suna cunoscuta denumirea. Din cate stiu arata ca un diamant in forma de inima roz stralucitoare de la care zanele isi primesc magia. Daca aceasta piatra ar fi distrusa zanele ar ramane doar oameni obisnuiti. Nu despre acea piatra e vorba? Stiu ca dupa ce o folosim avem timp sa o punem la loc inaintea primului rasarit de soare, altfel se va produce mare dezechilibru in magia zanelor din Fairytopia.

Eu ma sprijin de un copac si pun mana pe el privindu-l putin apoi ma uit la Sanara.
-Aceea e piatra, dar copacul zice ca daca Zeref o returneaza, tot ce facem acum va fi in zadar. Piatra va trebui sa ramana la el daca vrem ca magia sa functioneze si el sa-si recapete aripile. E problema ca el e imortal din cauza blestemului, si ca efectul magiei sa nu dispara, el si piatra trebuie sa fuzioneze. Cel putin, asa zic copacii. Si din moment ce ei nu mint, asa trebuie sa fie.

-Si nu exista sansa sa se produca vre-un dezechilibru in magia regatului daca piatra nu va fi la locul ei maine dimineata la rasaritul soarelui? Poate ca exista o posibilitate sa fie piatra lui dar sa fie la locul ei asta dupa ce va fuziona cu piatra si piatra il va recunoaste ca stapan.

-Nu. Nu se va intampla nimic de genul. Atata timp cat piatra e intacta si el in viata, totul va ramane exact cum e. Si cum Zeref nu poate muri, n-ai de ce sa-ti faci griji!

-De fapt blestemul de a fi nemuritor poate fi o binecuvantare daca stii sa iti gestionezi viata.

-Nu stiu. Nu mi-as dori sa fiu nemuritoare. Si nici nu ii inteleg pe cei ce-si doresc acest lucru. Deci nu ma mir ca Zeref il numeste blestem, pentru ca exact asta e. Pana la urma, de ce ti-ai dori asta? Când toti cei dragi mor in jurul tau iar si iar insa tu nu. Lucrul asta te va distruge psihic! Si nu vei avea cum sa pui capat acestei suferinte oricat ai vrea. In cel mai bun caz, vei ajunge sa renunti cu totul la orice fel de sentiment pana ce vei ramane complet gol pe dinauntru pentru a putea ramane sanatos mintal. Nu...Sa fi nemuritor e cu adevarat cel mai mare blestem ce se poate abate asupra unei persoane.

-Eu una mi-as dori sa vad viata pana la capat. E drept ca intre timp vor muri ce-i dragi mie dar sunt atatea persoane care chiar daca nu sunt nemuritoare le-au murit ce-i dragi inaintea lor. Ala e blestemul mai mare decat a fi nemuritor. Eu sunt curioasa de cum se va sfarsi lumea.

-Da. Sunt persoane muritoare carora le-au murit persoanele dragi inaintea lor, dar stiu ca se vor revedea intr-un final. Dar daca tu nu poti muri, nu vei putea sa-i revezi. Si sa sti ca oricine de care te vei atasa, va urma sa moara in timp ce tu nu poti face asta...Si când lumea se va sfarsi, cum zici tu, ce vei face dupa? Cum am zis...Nu pot intelege persoanele ce-si doresc nemurirea. Nici celui mai mare dusman nu i-as dori un asemenea blestem.
Nu dupa mult timp, Zeref iese din pestera tinand Fairy Heart-ul in maini, acesta licarind din când in când. Când vad piatra, ma apropii putin mai mult, admirând-o.
-E asa frumoasa.

-Eu una cred ca acest blestem de nemurire nu e permanent ci doar pana la sfarsitul lumii. O data ce se va sfarsi lumea, va muri si cel nemuritor. De ce cred asta? Fiindca oricine e legat cumva la nivel cuantic sau spiritual de nucleul planetei pe care s-a nascut. De aceea noi cand mergem pe luna avem parte de alta gravitatie si la fel un extraterestru de pe o planeta mai mare decat a noastra cand ar veni la noi ar pluti sau zbura fara a avvea nevoie de aripi, fiindcae legat de gravitatia propriei lui stele Soarele in cazul nostru. Iar aceasta legatura se extinde la fel de mult in spatiu fara sfarsit la fel ca si cordonul de argint mistic care leaga sufletul de trup. O data ce nucleul stelei tale natale e distrus, vei muri, oricat de nemuritor ai fi. Cel putin asta tind sa cred personal, nu stiu cat de adevarata e teoria mea dar asa imi place sa cred. Daca Pamantul va fi distrus te vei muta pe alta planeta. Daca te muti in alta galaxie, vei avea legatura cu soarele de acolo. Dar daca intreg universular fi distrus,nu maiaiunde sa mergi, nu maiai ce legaturi saai cu vreo stea si vei muri in cele din urma. Un expplozie de tip bing bang de final al universului ar ucide orice fiinta indifernet cat de nemuritoare ar fi ea. Asta cred eu.

-A-ti inceput sa discutati despre nemurire?
-Mhm. Se pare ca printesa voastra e una dintre milioanele de persoane ce-si doresc nemurirea.
-Da? Asta e. E totusi ceva normal ca o persoana sa-si doreasca acest lucru.
-Cu toate ca e un blestem?
-Da. Cu toate ca e un blestem.
-Inteleg. Ei bine, hai sa vedem daca legenda e adevarata! Sanara! Acum ca avem piatra, e rândul tau sa faci vraja! Asa ca fa-o repede!

-Va trebui sa mergem la palat bagheta vrajitoarei e la matusile mele. Trebuie neaparat vraja facuta in acest loc sau acasa la palatul meu?

-Nu conteaza unde. Dar nu e bine sa lasam mult la vedere piatra.
-Atunci merge-ti voi inainte. Printesa oricum trebuie sa exerseze putin ca sa poata face vraja corect.
-Eu raman cu tine.
Zeref imi zambeste auzind asta apoi se uita la Sanara, asteptand sa vada daca e de acord cu ce a zis el.

-Bine, o luam inainte. Aveti grija de voi sa nu intrati in belele. Si oricat de ocupata as fi cu exersatul, va voi urmari prin globul de cristal al matusilor in caz de ceva cum ar fi sa dati de belele precum troli, orci sau dragoni.

-Multumim. Dar nu uitati ca fac parte din garzi, si nu de ieri-azi. Stiu sa ma apar de orice dusman si sa am grija de cel de langa mine.
-Hai sa pornim si noi. Ne vedem la palat!
Zeref pune piatra la loc sigur in haina sa apoi eu il iau de mana si pornim la drum.

-Zeref pentru mine esti cea mai importanta dintre garzi. Bine stiu ca nu poti muri dar a fi mancat de un dragon urias e egal cu a muri, nu? Sunt unii dragoni care te fura si te inghit precum un uliu care se repede la un pui de gaina. Nici nu ai timp sa reactionezi. Te strange asa puternic cu ghearele lor imense ca iti paralizeaza orice miscare.
Deci daca vezi vre-un dragon orice ai face nu il trezi caci riscul sa devii masa lui e imens.