Elf's android

First topic message reminder :

Deschid ochii si simteam deodata ca exist. Nu imiamintesc nimic decat ca venisem dintr-un adanc abis al universului. Nuaveam absolut nici o amintire. Observ doar ca ma aflam intr-un laborator si observ in oglinda din fata mea corpul meu desfacut din care ieseau fire ce se conectau lamasinaria gigantica din spatele meu care la randul ei era conectata la un computer ce o controla.
-Aceea e reflexia mea. Spun eu aratand spre oglinda. Iar tu esti tatal meu. Spun eu aratand spre el. Persoana de langa mine, un baiat cu par verde imbracat in halat alb de laborator a face o fata de uimire. Probabil nimeni nu se astepta ca o masinarie abia creata nici decuplata de la masinaria de laborator sa se si recunosca in oglinda inca din primele clipe ale vietii sale. Nimeni nuauzise inca de un robot care sa se recunoasca pe sine insusi in oglinda din primele clipe nici macar in lumea oamenilor. Dar pentru elfi aceasta era o reusita exceptionala.

Ma uitam atenta la ceea ce facea. Asteptam sa mi se mai dea cate ceva de facut sa nu stau doar ca un obiect acolo.

Eu simt cum ochii incep sa mi se inchida si cu toate ca incerc sa raman treaz, imi pun capul pe brate adormind la scurt timp.

-Hei scuze ca te trezesc dar Taijin nu trebuia sa se intoarca deja? De ce nu a venit inca? Animerit cumva o sala de pariuri sau un bar in drum? Intreb eu.

Ma trezesc brusc si-mi frec ochii apoi ma intind putin si ma reapuc de treaba.
-Probabil s-a dus sa se vada cu logodnica lui. A stat atatea zile cu mine aici, e logic ca acum ca esti gata sa mearga sa se vada cu ea. O sa vina dimineata.

-Eu dau din cap aprobator in semn ca am inteles.

Imi mutam pivirea de colo colo. Chiar daca era intuneric bezna pentru un om o data ce luminile din laboratorse stinsera automat, eu puteam inca vedea la fel de clar. Vederea mea era nu mai era colorata acum. Era in alb negru dar la fel de clara.

Eu lucrez la robotul-catelus, încercând sa nu adorm.

Observasem ca o data ce simtisera miscare luminile din laborator se aprinsera.
-Hm, ilumnat cu senzori de miscare, nu? Inteligent pentru economisirea electricitatii.

-Nu-i asa? Desi nu sunt asa folositoare când ai pe cineva ca Taijun ce se misca 24/24 si vrei sa tragi un pui de somn fara sa-ti bata lumina in cap.

-Dar Taijun nu doarme? Credeam ca sunt singura ce nu poate dormi.

-Doarme si el! Dar nici in somn nu sta linistit. Uite.
Eu iau o telecomanda si ma intorc cu fata catre un ecran mare, apasand pe un buton. Pe ecran apare o inregistrare din laborator cu Taijun care facea diferite exercitii de incalzire in timp ce dormea.
-Singurul moment in care doarme linistit, e atunci când e in bratele logodnicei sale. Dar cum tatal ei n-o lasa sa se apropie de acest loc, n-o pot aduce aici ca sa-l faca pe nebunul asta sa stea potolit.

-Tatal ei e unul care se theme de tehnologie? Ii e teama ca tehnologia ar putea sa ii raneasca fiica?

-Cam da. Incearca totusi sa se impace cu asta, dar nu-i prea iese. Sper ca robotelul asta ii va arata si lui cat de folositoare e tehnologia.

Tehnologia e buna pana in momentul in care se gaseste cineva cu ganduri malefice sa o strice.

-Exact! Nu tehnologia e cea rea! Ci anumite persoane care n-au intentii curate. Dar din pacate, multi acuza tehnologia pentru tot raul. Desi e complet ilogic! Tehnologia nici n-ar exista fara noi!

-Asa este. Sper doar sa nu uiti sa iei masuri spirits de siguranta la acest catelus robot. Spun eu cand vad ca se contureaza in catelus.
-Ma refer la sistemul de operare. Nu am vrea ca cineva sa preia controlul si sa il puna sa muste nevinovati. De preferat e sa te muste in catel authentic. Unul robot cu dinti de otel poate produce rani mai grave. Dar riscul fel mai mare nu e adancimea ranii ci gradual sporit de infectare. Cand rana e produsa de metal ascutit.

-Dar nu are dinti. Nu are nevoie. Si nu-mi zice cum sa fac. Stiu foarte bine ce si cum trebuie sa fac pentru ca totul sa fie in regula.
Eu continui sa fac catelul robot insa nu dureaza mult si din cauza oboselii, adorm la birou.

Eu il las sa doarma linistit. Avand in vedere insa ca doar statusem degeaba nu imi consumasem din baterie decat 1%. Aveam nivelul bateriei de 99% ceea ce se traducea printr-o energie debordanta, hiperactivitate, asemeni unui copil neastamparat. Asa ca o data ce el adormise, stiind ca nu am voie afara, ma apuc doar sa ma plimb prin laborator, sa analizez, sa cunosc mai bine laboratorul.

Eu dorm bustean cu capul pe birou, mormaind niste calcule in somn.

Neavand cip emotional, imi era indifenret, Nici nu dadeam atentie. Insa neavnad ce face navighez pe internet si gasisem ceva despre personalitatea umana si citisem. Mi se nscuse o intrebare. Aveam sau nu personalitate? Personalitatea in cazul meu exisa dejasau as fi capatat-o o data cu cipul emotional? Personalitatea individuala e aceeasi cu sentimentul constiintei de sine,de a exista, de a trai, pe care deja il aveam? De fpat singurul seniment generat de sistemul meu de operare.

Eu continui sa dorm. Taijun intra in laborator in liniste si se uita spre mine, venind si punând o patura pe spatele meu apoi se duce la Mila, dandu-i o cutie.
-Aici e cipul pentru tine. Când Senku se trezeste, sa i-l dai sa ti-l puna. Eu trebuie sa plec.

-Multumesc. Sper sa ne revedem curand. Ii spun eu.

-Ne revedem in doua zile! Ai mare grija de Senku, te rog. Asigura-te ca mananca de 3 ori pe zi cel putin si ca noaptea se odihneste cum trebuie! Nu vreau sa mai ajunga iar in spital. Hai ca am plecat! Ma bazez pe tine, Mila!
Taijun se intoarce si pleaca din laborator, inchizand usa in urma sa.

-Comanda acceptata, alarme setate pentru ore de masa si ora de culcare. Spun eu.

Acum ca se apropiam dimineata trebuia sa ii pregatesc lui Senku in mic dejun care sa il incante si pe care sa il manance imediat.

Uitandu-ma pe internet invat de la in maestru bucatar sa gatesc. Fusese sufficient sa vad clipul si sa il revad de vreo 3 ori si deja stiam sa gatesc acel desert. Era vorba de Kuzu Mochi. Un desert foarte apreciat in Japonia.

Eu ma trezesc mormaind ceva calcule si tresar, scuturandu-mi capul.
-Iar am adormit? Fir-ar!
Dupa ce ma intind putin, facand ochii mici când imi aud oasele trosnind de parca ar fi o mare simfonie, ma reapuc de treaba.

-Da ai adormit. Stii, ar trebui sa lasi in pic deoparte munca si sa te odihnrsti intr-un pat ca tot omul normal.
Studiile arata ca Oboseala cronica la servicing, epuizarea pests madura, poate declansa sindromul burnout care e responsabil de multe AVC. Se spune ca e a 3-a cauza, al 3-lea factor de risc de AVC dupa fumat si diabet. Ii tin eu o prelegere gasita pe internet.