In the Fire's Shadow

Delion:

Cum nu aveam nimic mai bun de facut, am zis sa fac o vizita taramului acesta. Imediat ce-am ajuns, m-am simtit ca acasa, nu mai mult ca Salamander totusi, care era in culmea extazului, zburând printre flacarile ce se inaltau din pamant. Il las pe el sa-si faca de cap in timp ce eu m-am apucat sa pregatesc locul de campare.

Zburam pe taramul de foc. Cum eram o zana ci elementul principal foc, flacarile nu imi faceau rau.

Pun sacul de dormit pe pamant si ma intind pe el, sprijinindu-mi capul in pumn ca sa-l pot privi mai bine pe Salamander cum se distreaza.

Fac o minge de foc si o arunc pe langa dragon brand sa vad daca alearga in zbor dupa ea.

Eu ma mai uit putin la Salamander, apoi imi inchid ochii si atipesc. Când vede asta, vine si aterizeaza langa mine, transformandu-se intr-o aura rosiatica ce ma inconjoara.

Eu ramasesem uimita vazand asta. In dragon sa se transforme in aura protectoare? Era unic pentru mine.

Eu dorm fara nicio grija. Stiam ca nimic n-avea sa ma atinga fara sa fie incinerat de aura.

Asteptam ca baiatul sa se trezeasca sa il pot intrebam despre dragonul lui.

Dupa cateva ore ma trezesc si ma intind, dupa care sar in picioare. Aura dispare, fara ca Salamander sa-si faca iar aparitia. Mai stau putin apoi incep sa fac exercitile de inviorare.

-Hei Neata! Spun eu.

-Hmmm? Cine mai esti si tu si ce vrei?

Ma numesc Sanara. Poate ca ai auzit de mine sau poate ca nu.
Eram doar in trecere pe aici si nu am putut sa nu remarc ceea ce faceti tu si dragonul tau. Si eu sunt iubitoare de dragoni. Am si eu un dragon acasa. Cum ai reusit sa il faci sa se transforme in aura protectoare?

-Ha? Dragon? Aaaa! Vorbesti de el...E simplu! Nu e dragon! E spiritul focului, Salamander. Si aia e forma sa fizica. I se potriveste, nu?

-A, am inteles. Da, i se potriveste.

-Bun! Acum ca am lamurit asta...Pa!
Ma intorc apoi cu spatele si-mi continui exercitiile.

Eu dau sa plec cand se intampla ceva ce nu credeam ca se poate intampla unei zane ca mine.
Ma trezesc deodata cu aripa dreapta gaurita si ma prabusesc in foc. Din fericire nu patesc decat cateva julituri si arsuri minore. Ma uit cu atentie sa vad ce provocase asta. Dar taman cand gasisem un cap de buzdugan sunt luata pe sus de un zmeu. Arata ca un capcaun cu 3 capete si mult mai hidos.
-Ajutor. Strig eu.

Eu tresar si ma uit spre ea apoi la zmeu. Salamander apare in spatele meu, avand marimea unui dragon adult si dupa ce ma ia pe spatele sau, isi ia zborul dupa zmeu cu mare viteza. Eu spun o vraja, iar Salamander lanseaza un manunchi urias de foc catre ei, fara s-o raneasca pe Sanara in niciun fel, ci doar sa incinereze zmeul.

O data ce zmeul fi incinerator de viu eu cum nu puteam zburam ca fusesem ranita de zmeu mai devreme, cad ca o piatra. Speram ca cei doi sa ma poata prinde inainte sa ating solul.

Salamander o prinde si o lasa jos pe pamant, iar dupa ce cobor si eu de pe spatele lui si-l mangai pe bot, acesta dispare.

-Mersi mult. Ii spun eu baiatului.
-Totusi acum nu prea am unde pleca. Locuiesc cam la 3 zile de mers pe jos continuu iar cel mai apropiam mijloc de transport e la o zi jumate distanta. Aripa mi se va vindeca in vreo 3 zile. Deci se pare ca te-ai ales cu ceva companie.
Stii si mie imi plac taberele si campingurile. Ii spun eu.

-Nu m-am ales cu nicio companie. Te-am ajutat, acum pa!
Ma intorc si plec.

-Bine, pa! Ii spun eu. Eram putin dezamagita ca intalnisem asa persoana timida. Si ca nu stiam cum sa imi apropii astfel de persoane. Daca stateam sasocot cred ca era a pestea 10-a persoana timida intalnita. Vroiam sa ma imprietenesc si cu astfel de persoane dar era destul de dificil mai ales ca nu stiam cum sa procedez.

-Nu sunt timid daca asta crezi! Ba sunt chiar opusul. Dar nu-mi plac zanele. Sunteti mult prea enervante. Insa te-am ajutat pentru ca am auzit de tine de la Julius-san. Pare sa tina la tine. Daca nu era asta, stateam si urmaream cum te ia zmeul ala.

-Enervante? De ce crezi asta? Ce te enerveaza la noi? Ca ne place rozul? Ca suntem tot timpul fericite si optimiste? Ca cantam mereu cantece vesele in timp ce culegem nectarul florilor? Intreb eu. Poateca emanam prea multa fericire? asta enerveaza? Intreb eu.

-Ca sunteti guralive si bagacioase! Si va credeti stapanele universului! Ca noi toti ceilalti va suntem inferiori. Cam asta ma enerveaza. Dar va admir optimismul!