Fairy princess in the park

-Naspa! Nu exista un film in care hotul sa-l faca de mama rasului pe politist pana isi cere ala iesirea la pensie mai devreme?

-Exista am impresia un film in care un politist e umilit de o banda de mafioti si ca sa nu ramana sectia de rasul curcilor, superiorii il impusca fix in ziua pensionarii. Dar asta e un film produs in lumea oamenilor.

-Hmmm...Oamenii astia au gusturi bune.

-Mda, asa se pare.

-Si unde ai vrea sa stam?

Pai nici prea in fata nu e bine ca ne uitam prea in sus la ecran nici in spate nu e bine ca nu vedem prea bine. Cel mai optim e randul 4 sau 5 la mijloc. Uneori depinzand de configuratia salii, sunt bune randurile 3 sau 4. Deci randul 4 la mijloc ar fi universal valabil ca optim cel putin din perspectiva mea.

-Atunci acolo vom sta!
O tin de mana si merg pe rândul 4, facandu-i semn sa ia ea prima loc, ca eu mai apoi sa ma asez la marginea randului.

Ma asez si ii spun:
-Hai stai langa mine, aici in dreapta mea. Spun eu dupa ce ma asez.

Ma asez in locul indicat de ea si trag putin de guler, uitandu-ma apoi spre ecran.
-Chiar pare locul potrivit. Se vede bine.

-Ma bucur ca iti place locul ales. Acum sa asteptam sa inceapa. Spun eu.

-Bine.
Ma sprijin de spatar si ma hotarasc sa-mi inchid ochii sa-i las sa se odihneasca putin inainte sa inceapa filmul.

In cateva minute luminile se stinse si incepu intai enervantele pauze publicitare timp de 10 minute.

Din pacate cu toate luminile stinse si cu plictiseala oferita de reclame, in alea zece minute, adorm bustean.

Cand incepe filmul ii trag un ghiont subtil in umar pentru a il trezi.

Eu ma trezesc brusc râgâind si ma uit cu ochii mici in jur apoi la ecran.
-Oh! A inceput?

-Da, chiaracum. Ii spun eu.
-Ah si nu iti fa griji daca adormi in timpul lui. Mi s-a intamplat si mie de cateva ori.

-Daca e plictisitor, fi sigura ca ma intorc in taramul viselor pana e gata.

-Sper sa nu fie asa plictisitor. Ii raspund eu.

La pauza ma ridic de pe scaun si o iau de mana pe Katrina, iesind cu ea din sala. In acel moment dau nas in nas cu doua zane mai in varsta ce-mi arunca o privire ciudata apoi privesc catre ea, vorbind mai in soapta.
-Cine sunt babele astea?

-Sunt matusile mele. Si nu sunt babe sau cel putin nu arata a babe. Doar daca te gandesti dupa varsta as spune caai dreptate. Cea blonda e matusa Josephine are 531 ani iar cea bruneta e matusa Selene are 417 ani. Ii spun eu in soapta.
-Katrina, de ce ai venit cu un zan obisnuit la eveniment? Nu puteai veni cu un print?
-Dar voi ce cautati aici? SSi print sau nu, el e printul inimii mele. Spun eu intorcandu-le spatele ca o tafnoasa rebela.

Eu incep sa rad cu lacrimi când o aud si o aplaud.
-Bravo printeso! Ce bine le-ai zis-o!
Ma opresc din ras si ma uit la matusile ei.
-Ce are ca nu sunt print? Sunt mult mai bun ca unul oricum!

-Tu mai bun ca un print? hai nu zau. Spuse matusa Josephine.

Eu il trag pe Lear de mana si ne pierdem prin multime.

-S-ar putea sa am parte de o mustruluiala acasa la palat dar cred ca pot face fata. Urasc traditiile astea invechite care sunt prea restrictive.

Eu o urmez si ma uit putin in spate apoi inainte fara emotie.
-Stiu ce vrei sa zici. Si totusi! Cu ce e mai bun un print decat mine? Ce are el si eu nu am?

-Aici ai dreptate. Eu nu vad nimic nici o diferenta in afara unei hartii banale care atesta ca s-a nascut intr-o familie regala, adica acea diploma de rang care ti se acorda la nastere.

-Pana maine dimineata fac rost de foaia aia! Sa vedem ce mai zic matusile tale dupa!