Fairy princess in the park

Nu-i nevoie sa te complici. Eu una nu dau doi bani pe asa ceva. Eu te plac si fara. Nu imi pasa ca nu esti print. Si totusi matusa Selene a intalnit un print din lumea oamenilor, un conte german cu care era aproape sigura ca se potriveau dar totul pana in ziua nuntii cand ea i-a dezvaluit adevarata natura si pe el nu il mai interesa de eaadica de sufletul ei ci vedea in ea doar o ocazie de a isi inmulti averea iar un alt print de aici de la noi era si el cu alte defecte de personalitate.
Personal am vazut baieti simpli mai buni decat printii.

-Nu stiu de ce toti cauta sa aiba cat mai multa avere...Banii nu ajuta la nimic. Doar distrug tot ce e frumos si bun in lume. Distrug absolut totul.

-Aici ai perfecta dreptate. Ii raspund eu.

-Stiu ca am. Cred ca ar trebui sa te duc acasa. E deja tarziu. Si filmele astea oricum sunt al naibi de plictisitoare.

-Eh eu nu dau 2 bani pece spun matusile mele. Si cred ca e prea devreme. Imi pare rau ca am ales sa venim la festivalul asta cu filme asa plictisitoare. Hai sa mai ne oprim macar la un restaurant sa salvam ceva din seara asta care poate din cauza alegerilor mele neinspirate am cam distrus-o.

-Sunt cu tine deci seara nu e distrusa. Si am o idee mai buna. Haide!
Eu o iau de mana si-mi iau zborul in viteza.

Zbor impreuna cu el curioasa sa vad ce idee are.

Ma opresc pe malul unui lac si aterizez, facand o vraja. O patura cu diferite feluri simple de mancare apar pe iarba.
-Eu zic ca e mai bine asa decat intr-un restaurant fitos. Si nu e nimeni aici sa ne deranjeze.

-Ai perfecta dreptate. Spun eu.
-Totusi am senzatia ciudata de a fi urmariti desi nu e nimeni in preajma in mod real. Asta nu inseamna decat un singur lucru.

-Ce inseamna, draga mea?

-Suntem spionati prin globul magic. Nu doar vrajitoarele au asa ceva ci si zanele. Bine, nu toate zanele ci unele mai bagarete. Spun eu facand aluzie la matusile mele.

-Ok atunci!
Eu o iau pe Katrina in brate si o sarut pe buze.

Ii raspund pasional la sarut, imbratisandu-l in timp ce il sarut.

Când ma opresc, ma asez pe patura si pe ea o iau in brate, asezand-o in poala mea.
-Ai buze dulci.

-Mersi pentru compliment. Ii spun eu.

O mai sarut o data scurt pe buze, dupa care imi sprijin barbia pe umarul ei, tinand-o de la spate in brate si privesc linistit lacul.

Priveam impreuna lacul. Era o priveliste superba.

Continui sa privesc linistit lacul, tinand-o pe Katrina strans in brate.
-Am un cadou pentru tine, printeso...

Fac ochii mari incantata si surprinsa.

Eu scot din buzunar cutiuta de catifea in care se afla colierul cu safir si i-l dau Katrinei.
-Sper sa-ti placa. Daca nu, merg si-l schimb cu altceva care sa fie pe placul tau.

Deschid cutia si observ colierul.
-Oau! Multumesc. Spun eu punandumi-l la gat si scot din poseta trusa de machiaj cu oglinda admirandu-ma.
-Imi place. Ii spun eu.

O sarut pe obraz si ma uit la reflectia ei din oglinda.
-Iti vine foarte bine. Chiar iti scoate ochii in evidenta.

-Mersi de compliment. Ii spun eu zambind.

-Nu trebuie sa-mi multumesti, printeso.

Eu nu mai stiam ce sa spun. Aripile mele fluturau necontenit si fata mi se inseninase foarte mult astfel citindu-se emotia pe chipul meu.