A deity in the park

Selena:

Satula de a imi petrece tot timpul in Olimp si stiind ca nu am voie sa cobor pana in dimensiunea oamenilor ceea ce batranul Zeus numea Midgard, stiam ca nimeni si nimic nu interzice sa cobor pana in lumea zanelor. O lume plina de magie si uneori de mister.

Ma imbracasem cu o bluza scurta si o fusta alba lunga. Apoi folosindu-mi puterea ma teleportez undeva in apropiarea parcului Fairystone.

Tamaki:

Cumva reusisem sa ma strecor afara fara ca tata sau demonii sa observe. Nu aveam habar unde sa merg, dar stiam ca vreau sa vad cat mai mult din frumusetile lumii de sus. Ma iau dupa niste flori, ajungând pe taramul zanelor dupa cum arata totul.

Selena:

Ma plimbam spre intrarea in parcul Fairystone. Parea o zi normala asta pana cand aud niste strigate de ajutor.

Ma plimbam linistita, admirând florile, când deodata aud un raget puternic. Intorc capul si inghet când vad un fel de monstru cu mai multe capete. Din moment ce nu invatasem sa ma lupt si nici nu stiam sa-mi folosesc puterile, o iau la fuga cat pot de repede, strigând dupa ajutor.

Fiind o zeita eu invatasem sa nu ma bag pana nu mi se cere ajutorul in mod expres mie. Dar nu puteam sta nepasatoare si decid sa incalc regula, ducandu-ma dupa vocea care striga dupa ajutor.

Eu alerg insa ma impiedic si iau pamantul in brate. Când vad ca se apropie, gata sa ma sfasie, imi duc o mana in fata, creand un camp de forta pentru a ma apara.

Ma teleportez fix intre fata si bestie si la in semn in mana mea apare o sabie creata aparent din nimic.

Eu tresar si ma uit spre ea surprinsa si confuza. Monstrul, când o vede pe Selena, bate in retragere pana pleaca, disparand in intuneric. Ma uit dupa el apoi ma ridic, scuturandu-ma de praf.

-Buna! Ma numesc Selena. Ii spun eu intinzand mana spre ea.

Dau mana cu ea.
-Eu sunt Tamaki. Mersi ca ai aparut si ai speriat monstrul ala.

-Cu placere. Nu puteam sa las monstru sa te ucida.
Imi place sa fiu de ajutor in ciuda regulii care spune sa nu ma bag decat cand mi se cere in mod expres.

-De aici imi parea cunoscut numele tau! Esti zeita! Dar nu pari asa cum te-a descris tata.

-Da sunt zeita. Spun eu zambindu-i.
-Si cine e tatal tau? O intreb eu.

-Pai...Tata este...Hades.

Aha. Asa se explica. Eu si Hades avem pareri opuse. Suntem nu as spune dusmani doar ca ne cam certam si ciondanim destul de des din aparent orice motiv banal.

-Ceva imi spune ca asa e cu orice zeu. Oricum, ma bucur sa vad ca nu esti asa cum te-a descris el.

-Da, si mie mi se pare ca Hades e antipatic cu toti zeii.

-E ciudat totusi. Eu il stiu ca fiind foarte dulce si grijuliu. Si foarte protectiv.

-Pai cred ca e asa doar cu tine fiindca esti fiica lui. Am impresia ca fara de ceilalti vrea sa isi pastreze imaginea si reputatia de zeu rau pe care si le-a creat. Poate ca intradevar nu ne vede ca dusmani dar vrea ca noi sa il percepem asa pe el fiindca vrea sa domine prin frica indusa celorlalti si ar mai fi as ne transmita un mesaj sibtil ca nu e bine sa ne punem cu el.

-Pai cred ca e asa doar cu tine fiindca esti fiica lui. Am impresia ca fara de ceilalti vrea sa isi pastreze imaginea si reputatia de zeu rau pe care si le-a creat. Poate ca intradevar nu ne vede ca dusmani dar vrea ca noi sa il percepem asa pe el fiindca vrea sa domine prin frica indusa celorlalti si ar mai fi as ne transmita un mesaj sibtil ca nu e bine sa ne punem cu el.

-Hmmm...Nu m-am gandit la asta pana acum. Dar cred ca ai dreptate.

-Si cu ce ocazie pe la suprafata? Cred ca e plictisitor taramul subteran, asa-i? O intreb eu.

-Si cu ce ocazie pe la suprafata? Cred ca e plictisitor taramul subteran, asa-i? O intreb eu.

-Nu e plictisitor. Tata face mereu tot posibilul sa nu ma plictisesc, dar...Voiam sa vad cum e la suprafata. Sa vad si alte creaturi nu numai in poze.

-Inteleg. E normal sa fii curioasa. Si eu as fi curioasa de lumea ta doar ca imi e frica de cainele tatalui tau acel Cerber. As putea intra dar nu ma va mai lasa sa ies.