Witch and werewolf

First topic message reminder :

Ma aflam in padurea care la mijloc intalneai Lacul de Safir. Era padurea unde eu locuiam. Acum mersesem in adancul padurii pentru a culege niste plante pentru potiuni. Acele plante trebuiau culese neaparat noaptea la lumina lunii pline. Dar recand de miezul noptii si dorind sama intorc acasa, cerul se innora brusc, privindu-ma de lumina calauzitoare a lunii. Lasandu-ma intr-o bezna totala in padure.
Strigand dupa ajutor sperand ca cineva sa fie in zona si sa ma auda.

-Pacat ca-si va da imediat seama dupa miros ce esti. Recunosc ca eu sunt complet neexperimentat...Dar el in schimb...nu e. Desi daca zici ca esti buna si daca asta e chiar adevarat, va simti si probabil nu te va ucide. Cred. Nu promit nimic totusi.

-Deci zici ca nu are rost sa ma transform? Il intreb eu.

-Nu fata de el. Te poate mirosi cu usurinta si daca vede ca te dai drept ce nu esti, atunci te va servi la micul dejun. Dar faci cum vrei!

-Atunci nu ma voi transforma. Iti multmesc pentru sfat. Ii raspund eu.

-Cu placere. Apropo...Nu m-am prezentat mai devreme când ai facut-o si tu. Numele meu e Noctis.

-nu-i nimic. Si incantata de cunostinta. Si cum il cheama pe garda ta de corp? Si el e tot varcolac, asa-i? Intreb curioasa.

-Da. E tot varcolac. Numele lui e Daidus.
-Iesi la intalniri pe la spatele meu, printe? Cine-i ghinionista?
Eu tresar si ma uit in spate, vazandu-l pe Daidus in forma sa de lup apropiindu-se de noi. Era un lup cu cativa metrii buni mai mare decat forma mea de lup, avand blana maronie spre roscata si ochii galbeni ca aurul. Acesta se opreste când ajunge in spatele meu si-si apleaca capul privind-o pe Irma si mârâind la ea, aratandu-si coltii ascutiti de parca ar fi gata s-o sfasie in orice clipa.

-Buna! Numele meu este Irma si ei bine m-am ratacit in padure si el m-a ajutat saajung acasa. Eu aici locuiesc. Spun eu aratandu-i conacul de langa noi.

-Si acum ea ne va ajuta in misiunea noastra.
-Cu ce? O fi ea vrajitoare, dar se vede ca nu e suficient de puternica. Si n-am timp sa o dadacesc si pe ea. Tu esti suficient.

-Stii, nu intotdeauna te impui cu forta. Uneori mintea e mai puternica decat forta. Ii raspund eu.

-Nu ma refeream numai la puterea fizica, copilo.

-Deci zici ca nu-s suficient de puternica nici la puere fizica, nici la magie si nici suficient de inteligenta sa inving un vrajitor?

-Nu esti suficient de puternica sa invingi acel vrajitor. Dar cum nu mergem chiar acum sa-l infruntam, mai e timp sa te antrenezi. Va puteti antrena impreuna ca sa invatati cum sa lucrati in echipa. Asa vom avea sanse mult mai mari sa-l distrugem pe nenorocitul ala.

-Da, ai perfecta dreptate. In antrenwment due si lucru in echipa vor fi foarte folositoare si eficiente.

-Stiam ca am dreptate, copila. De asta am si zis. Acum totusi e tarziu. Dar la rasarit, incepeti antrenamentul!
-Ce!? La rasarit? Dar voiam sa dorm!
-Dormi dupa!
-Pffff...

-Bine. Spun eu. 
-Cred ca daca eram baiat ne-ar fi pus cu o ora inainte de rasarit, in zori. Ii soptesc eu lui Noctis.

-Probabil.
-Va aud. Acum odihniti-va cat mai aveti timp. Ne vedem la rasarit.
Daidus se intoarce si dispare in padure. Eu ma uit dupa el si-mi inchid ochii apoi oftand.

-Deci eu intru in casa. Usa e deschisa daca vrei sa intri si tu. Ii spun eu.

Eu nu mai stau pe ganduri si intru inaintea ei in casa, ducandu-ma glont in dormitor si trantindu-ma in pat. Nici nu stiam cat trecuse de cand n-am mai stat intr-un pat adevarat.

-Ma bucur ca te-ai decis sa intri in casa. Ii spun eu.

Ma intorc cu spatele la ea si-mi inchid tacut ochii.

-Somn usor. Ii spun eu. Apoi merg in alta camera si ma urc si eu in pat.

M-as fi bucurat eu sa dorm, dar nu puteam din moment ce soarele inca nu rasarise. Raman intins in pat cu ochii inchisi si ma gândesc.

In curand adorm si dormeam bustean.

Eu ma intind pe spate, privind atent tavanul. Imediat ce primele raze de soare isi fac aparitia, ochii mi se inchid si adorm.