La castel

Sanara:

Era o dimineata de toamna cam mohorata fiindca natura hotarase saporneasca ploaiainca de la primele ore ale zilei. Era o ploaie ce se anunta a fi de durata intregii zile. Dupa ce beau ceaiul de dimineata indulcit cu miere, imi consult agenda de lucru apoi incep sa semnez cateva decrete de legi. La un momentdat aud dragonul meu mare si negru care stand pe turnul principal al castelului scoase un raget sa alarmeze si el de vizitatori precum un caine credincios. Asta desi aveam la poarta castelului 2 paznici care stateau statui precum paznicii reginei Angliei. Trimit mesaj celor de la poarta ca oricine ar fi sa fie lasat sa intre pentru a puea avea o discutie gandindu-ma ca poate e cineva care are nevoie de adapost pe o asa vreme. Iar multe dintre camerele palatului ca sa nu stea goale le ofeream in regim hotelier bineinteles cu acces restrictionat pe holuri spre anumite puncte vitale ale castelului cum ar fi trezoreria, anumite birouri, etc.

Dazai:

De cand ma aflam in aceasta dimensiune magica, plina de creaturi de care auzisem doar in cartile de povesti pentru copii, simteam cum o iau razna. Cu toate ca eram complet imun la tot ce tine de magie, tot erau creaturi fizic mai puternice carora nu le placea cand le incalcam teritoriul. Pana la urma in ochii lor nu sunt decat o fiinta inferioara ce probabil nici n-ar trebui sa se afle pe aceste meleaguri.
In timp ce-mi continuam drumul continuu in gasirea unui nou loc unde puteam sa ma odihnesc, ma trezesc brusc ca incepe s-o toarne cu galeata. Clipind, privesc in sus la picaturile de ploaie ce cadeau neincetat asupra pamantului. Cu toate ca-mi oferea o stare placuta de liniste, stiam ca nu pot sta in ploaie si sa risc sa racesc. Asa ca pornesc in fuga spre cel mai apropiat loc...un castel. Planul initial fu sa ma strecor inauntru fara sa fiu vazut, dar idea fu instant aruncata pe geam cand am auzit ragetul acelui dragon.
Chiar si asa, ma strecor pe undeva prin spate si intru in castel pe una din ferestrele ce le gasisem deschise. N-aveam cum sa stiu daca voi fi bine primit sau nu...Dragonul ala tindea sa-mi indice ca nu as fi...Asa ca m-am strecurat cu usurinta pe langa garzile ce patrulau holurile si m-am ascuns in prima camera ce mi-a iesit in cale, in sfarsit putand sa rasuflu oarecum usurat.

Soldatii care patrulau holurile si care auzisera ceva zgomote continuau sa caute foarte atenti . Dragonul nu era singurul animalut al castelului. Pe hol mai patrula si un motan negru corb care simtise de indata o prezenta straina. Simtind prezenta straina, se duse direct spre in cautarea ei pentru a putea incerca sa profite de atentia unei persoane straine, ceva mancare si ceva mangaieri. Chiar cu riscul de a da in vileag intrusul catre garzile palatului. Sora mea Katrina incepu sa isi faca auzita vocea chemand animalutele la mancare:
-Metushem, Salem, veniti la micul dejun. De cum se auzi vocea ei, dragonul intra direct pe fereastra unui turn zburand pe hol. Motanul cel negru se speriase de intrarea brusca a dragonului refugiindu-se intr-o camera.
In acelasi timp eu eram informata de un posibil intrus in castel si dau ordine sa fie gasit cat mai repede dar nu pentru a fi pedepsit. Ci doar sa aflu motivele de a ocoli observarea prezentei sale.

Am dat o tura a camerei in care ma ascunsesem, dorind sa fiu sigur ca nu se afla niciun fel de capcana. Eram putin paranoic dupa cate am vazut in ultimul timp. Vazand ca nu este nimic in neregula in acea incapere, am deschis usa unui dulap, punandu-mi haina pe acesta la uscat. Ma pregateam sa ma arunc in pat pentru o scurta odihna, dar am inghetat cand am auzit zgomotul de afara, simtind un fior rece pe sira spinarii. Aproape ca-mi statu inima-n piept cand observasem un ghem negru intrand in camera. Insa la o privire mai atenta am putut observa ca este o...pisica. In sfarsit ceva familiar!
-Pspsps...
Nu eram fan al cainilor, dar pisicile chiar imi placeau. Si mititelul parea sa aiba nevoie de o smotoceala. M-am apropiat usor de el, lasandu-ma pe vine si am asteptat pana ce mi-a dat acordul ca sa-l iau in brate, incepand sa-l scarpin sub barbie. Imi parea rau ca nu aveam sa-i dau nimic de mancare.
Fiind acaparat de motanul negru din bratele mele, nici nu mai observasem garzile ce intrara in camera, stand in spatele meu. Urmatorul lucru de care eram constient era ca ma aflam in fata unei zane ce parea sefa acestui loc. Sunt mort. Ochii imi fugeau dintr-o directie in alta, cautand un loc pe unde puteam sa scap.

-Buna! Eu ma numesc Sharma Sanara. Dupa cum probabil ti-ai dat seama, sunt printesa acestui tinut. Nu te teme. Nu iti voi face nici un rau si nu te voi aresta. Cu toate ca nu prea e frumos sa intri prin efractie. Palatul meu e destul de mare si poate primi oaspeti. Pe langa camerele personalului mai avem inca 300 camere in exces pe care le inchiriem in regim hotelier. Ce as putea spune e ca preturile noastre sunt mult mai bune decat pretul de la hanuri. Iar daca cineva nu are bani sa plateasca se poate revansa cu ingrijitul animalutelor care este o placere pentru oricine. Dar avand in vedere intrarea prin efractie, am o treaba pentru tine. Putina curatenie in biblioteca regala. Sa maturi in biblioteca si sa aranjezi cartile din sectorul juridic. Te poti si uita prin ele. Un gardian iti va arata unde este biblioteca. Ii spun eu cu o voce draguta, amabila dar ce arata putina suparare. Intre timp ma gandesc ce puteam face sa fac pe noul musafir sa se simta si bine primit.
Eram putin suparata pentru ca intrase prin efractie dar si putin amuzata de situatie in aceasi timp stiind ca nu prea parea a hot.

-Totusi care este motivul de ai intrat prin efractie in loc sa bati la usa? Sper ca nu aveai de gand sa furi ceva, nu? Nu stiu de ce, dar nu prea pari a hot desi te comporti uneori ca unul ceea ce nu prea iti va aduce nciodata ceva bun. Ii spun eu.

Deci chiar era conducatoarea acestui loc. Ma linistisem cand imi spuse ca nu voi fi arestat pentru faptul ca am intrat prin efractie. Nu era ca o facusem cu intentii rele sau ceva, deci chiar nu avea de ce sa ma arunce in inchisoare. Geamul era deschis pana la urma si l-am folosit in loc de usa.
-Imi cer scuze. Am intrat in panica cand am auzit si vazut dragonul. Nu stiam daca sunt bine primit aici...cum de altfel nu sunt pe nicaieri. Cam toate fiintele magice peste care am dat au incercat sa-mi ia capul pentru ca sunt un om amarat care n-are ce cauta aici. Deci nici pe la hanuri nu sunt prea bine primit.
Sa fac curat nu-mi prea convenea. Dar era mai bine decat sa ajung inchis sau mai rau, mancare pentru dragon. In plus, mi se daduse voie sa citesc. Cel mai probabil voi uita de curatenie imediat ce ma vad cu o carte in mana, dar acest detaliu aveam sa-l tin pentru mine.
-Eh? Nu. Nu. M-am lasat de ilegalitati de cativa ani. Am vrut doar sa ma adapostesc de ploaie, dar cum am zis, m-am panicat si fereastra aia deschisa m-a invitat inauntru. Asa ca am intrat.

Sanara:

-Inteleg. Apropo sa nu îți fie teama de dragon. Nu mănâncă ființe umane. Și nu ucide pe nimeni fără permisiunea mea. Dar da se mai întâmplă să prăjească puțin pe unii intruși. Ii explic eu.

-Oh. De flacarile dragonilor nu imi e teama. Nu ma ranesc pana la urma. Asa ca daca zici ca nu ma va considera gustarea sa dintre mese, m-am linistit.
Ca orice alta magie din aceasta lume, flacarile dragonilor nu ma afectau in niciun fel. Ghearele si coltii lor erau cu totul o alta poveste. Dar acum puteam sta linistit, stiind ca dragonul nu-mi va face nimic.
De indata ce garda veni, plec cu aceasta in biblioteca, oftand cand primesc matura si pamatuful in brate. Dar cum anticipasem, uitasem cu totul de curatenie cand luasem una din carti in maini. M-am asezat comod pe podea, sprijinit de raft si am inceput sa citesc.

Sanara:

Între timp eu mai semnasem câteva decrete și luasem niște cetățeni în audiență. E drept că audiențele unele erau liniștite, altele erau mai gălăgioase datorita unor cetățeni mai recalcitranți. Alteori trebuia să întrerupă sesiunea de audiente fiindcă mai veneau cetățeni care aveau trimitere către Tribunalul Regal de la instanțele inferioare și nu aveau răbdare să o fac in timpul înscris în agenda mea cu vroiau cât mai repede, cu ocazia audienței. Astfel că vocile celor recalcitranți răzbăteau până în biblioteca.