In desert

Ma aflam in mijlocul desertului. Eram inconjurata doar de nisip iar caldura era in jur de 60 grade. In jur nu se vedea nici o oaza. Totul era pustiu. Stiam o vraja in care as putea transforma ceva intr-un sandwich pentru a imi mai potoli foamea insa nu aveam ce transforma.

Mergeam agale dealungul desertului, ooboseala ma apasa, simteam gatul ca un pom uscat. Caldura ma sufoca si mai rau. Tineam mana apasata pe deasupra burtii, bluza fiind impregnata de sangele care nu se oprea. Tocmai ce ma luptasem cu un tigru cu 3 capete. Observ un pom uscat si ma sprijin de el, ma trantesc pe jos si ma intorc cu fata in sus. Durerea era din ca in ce mai puternica, nisipul facandu- mi si mai mult rau, imi dau mana la o parte si imi privesc rana, tigrul care acum era mort ma injunghiase cu o sabie vrajita.

O vad pe Nuru, ranita si ma apropii de ea. Si pe mine reusise sa ma slabeasca caldura de tot din punct de vedere magic insa inca aveam energie pentru restul activitatilor.
-Te-as putea ajuta daca in schimb mi-ai oferi si mie ceva de mancare si ceva de baut sa imi pot recapata puterile magice.

- Sanara... imi pare rau dar nu am apa, in schimb mai am niste paine... daca o vrei e a ta. Scot dintr- un buzunar niste paine invelita intr- o foaie ce parea a fi salata.
- Nu stiu cat de mult mai putea ajuta, am fost injunghiata cu o sabie fermecata.

Mananc painea si imi mai revin cat de cat puterile magice.
-Pai ranile de sabie fermecata se pot vindeca insa ce-i drept putin mai greu decat de obicei.
Imi bag mana dreapta pe sub umarul stang, imi ating aripa stanga si tin palma dreapta iar cu degetul mare de la mana dreapta imi curat putin praf.
-Uite, praf de zana. Spun eu si fac o vraja, praful incepand sa straluceasca si ii presar praful peste rani, acesta fiind absorbit de organismul ei.
-Sa te faci bine, cat mai repede. Ii spun eu.

Nu mai simteam atat de puternic durerea
- Multumesc... e mai bine acum... Ce faci pe aici?

-Trebuie sa ajung intr-un anumit loc si singura cale este traversarea desertului. Am zburat, atata timp cat am putut apoi am mers pe jos. Dar tu?

- Treaba, tata ma pune in tot felul de treburi ciudate. Ma ridic in fund si privesc in departare
- Si acum ce facem?

-Pai vom merge impreuna tot desertul asta pana la punctul in care va trebui sa ne despartim sa mergem fiecare in treaba ei. Pacat ca desertul e asa plictisitor si nu prea avem ce vedea in afara de nisip cat vezi cu ochii.

-Poti vedea si alte lucruri daca ai magie la indemana,spun eu in timp ce apar langa ele

-Eu am magie. Dar care ar fi acele lucruri?

-Daca ai putina imaginatie poti face din acest desert plictisitor un loc perfect de distractie si chiar relaxare

-Hai sa incepem sa facem asta, dar nu voi schimba clima locului. Spun eu.
Fac apoi o vraja de combinand elemenele mele de apa si vant si impreuna cu nisipul desertului, si fac un castel urias de nisip, in cateva minute.
Ridic apoi o fortareata de nisip si in curtea castelului un loc de joaca. De jur imprejurul castelului fac o gradina in care florile erau de fapt modelalte din nisip.
Modelez dunele de nisip astfel cat sa devina o partie de snowboard.
Apoi de jur imprejur fac case de nisip.
In cateva ore, reusisem sa ridic un adevarat oras de nisip.
-Cristina, ia uite ce am facut. Spun eu fericita.

-Da este foarte frumos Sanara

-Ma bucur ca iti place.

-Se vede ca ai muncit mult la el

Ii zambesc.

-Acum daca cineva il darama ce vei face?

Aici nu are cine sa il darame. Decat o furtuna de nisip. Dar tocmai de aceea am pus fortareata. Va darama fortareata dar nu si orasul. Si oricum am facut acest oras de nisip sa ma distrez. Nu sa fie locuit.

-Poate fi foarte distractiv sa construiesti ceva din nisip

-Este foarte distractiv.

-Dar si multa munca

-Asta asa e. Foarte multa munca. Dar munca poate fi distractiva.

-Nu mereu e asa

-Da, ai dreptate dar cateodata e si distractiva, asta daca stii sa faci sa fie asa.