La picnic in padurea de bronz.

Ma plimbam prin Padurea de bronz. Ma apucase vremea pranzului. De indata ce vad un bustean, ma opresc si imi scot mancarea din rucsac, o fata de masa facuta din frunze de palmier asezand-o pe bustean. Apoi incep sa scot mancarea. Ma asez in genunchi, caci alta pozitie mai buna nu gasesc si ma pun sa mananc.

Haruki zbura plictisita prin padurea de bronz cand o observa pe fata si se duse la ea.-Hey buna ce faci?zise aceasta zambind

-Buna. Imi este cam foame. Imi pregatesc sa mananc ceva. Daca vrei si tu esti binevenita.

-Sigur spun eu trantinduma jos

Pun 2 farfurii dupa care scot din ganta friptura de fazan si salata asortata de de legume si pun in cele 2 farfurii. Apoi in 2 pahare torn suc de fructe exotice.
-Pofta buna. Sper sa iti placa.

Gust un pic simtind deliciul in gura mea.-hmmm e chiar bun

Ma bucur ca iti place. Tocmai atunci vad ceva si ma bufneste rasul.

-Ce e intreb eu uimita?

Uite colo in tufis. Ce specie de furnici or mai fi si astea? http://www.zooland.ro/_files/Image/articole/original/furnici-legionar_floadt.jpg
Erau niste furnici un pic mai mari ca cele obisnuite si se comportau de parca ar fi fost soldati in mars la parada.

-Cine stie spuse eu speriata

Nu trecu decat cateva minute si ma trezesc cu cativa pui de lup care cersesc de mancare.
-Ia te uita. Nu ma asteptam ca felul in care gatesc eu sa fie atat de popular. Spun eu un pic amuzata. Fac o magie si multiplic friptura dandu-i fiecaruia cate o portie.

-=Vad ac esty foarte sufletista si mancarea chiar e fabuloasa

Da, imi plac animalele. Si ma bucur ca iti place felul in care gatesc. in padurea asta vin in fiecare ansi de foecare data vin animale sa le dau sa manace.

-Da e delicos zic eu infulecand ce apucam

Ma uitam si eu prin prejur. Soarele indica ca trecuse o ora peste pranz. Soarele fiind in toata splendoarea lui crea un peisaj uimitor in contrast cu frunzele aramii ale copacilor.

-Ce peisaj frumos zoc eu ridicand capul in sus

Peisaje mult mai frumoase sunt in padurile de argint,aur si diamant. Mai ales in Padurea de diamant unde razele soarelul se reflecta in frunzele copacilor care frunze fiind mici diamante, reflecta lumina unele in altele crand niste bariere de lumina iar cum vantul adie printre copaci si misca frunzele, la fel se misc si razele de lumina ca intr-un joc. De fapt e un adevarat sport incercarea de a te misca si contorsiona astfel incat sa te chinui sa nu atingi vreo raza de lumina. Acest sport iti ofera agilitate.

-Ai dreptate Sanara este foarte frumos in padurea de diamant,eu acolo ma antrenez uneori incercand sa nu ating nicio raza de lumina,spun eu aparand langa ele

-Deci se pare ca avem ceva in comun. Spun eu zambind.

-Da si cred ca vom fi prietene bune.

Si eu cred asta. Spun zambindu-i.

-Si cunosti bine padurea asta?

-Cat de cat da. Nu chiar in detaliu.

-Eu stiu doar putin padurea,o stiu asa in mare nu tot ce se afla aici

-Aha. Da, o stim cat sa nu ne ratacim.