La picnic in padurea de bronz.

First topic message reminder :

Ma plimbam prin Padurea de bronz. Ma apucase vremea pranzului. De indata ce vad un bustean, ma opresc si imi scot mancarea din rucsac, o fata de masa facuta din frunze de palmier asezand-o pe bustean. Apoi incep sa scot mancarea. Ma asez in genunchi, caci alta pozitie mai buna nu gasesc si ma pun sa mananc.

-Destul de mult timp

-Da, asa este.

-In 70 de ani ai destul timp deci nu e graba

-Mda, asa este.

-Si tu vrei neaparat ca iubitul tau sa fie zan?intreb curioasa

-De preferabil, nu neaparat. Dar m-as multumi si daca ar fi elf sau spiridus. Piticii nu imi plac. Sunt rautaciosi. Elfii se aseamana oarecum cu noi zanele doar ca nuau aripi. Si spre deosebire de oameni sunt buni. Cat despre spiridusi sunt foarte bogati cu totii doar ca sunt asa de mici incat incap in buzunar.
-Ar fi amuzant sa am un iubit care sa il plimb in poseta, nu?

-Pai ala ar putea fi confundat cu un animal de companie daca l-ai plimba in poseta

-Nu as fi prima zana care a avut iubit spiridus.

-Nu,dar ar fi foarte ciudat

-Da, asta asa e. Dar vara trecuta matusile mele au testat pe mine una din potiunile lor de micsorare. Au vrut sa vada cat dureaza efectul asa ca tot timpul de cand am baut-o si pana a expirat efectul, am fost asa de mica incat inaltimea mea era egala cu diametrul celei mai mici monede. Ei bine si am fost in starea asta o luna de zile. Noptile dormeam intr-o cutie de chibrituri goala iar pe post de perna aveam un snacks in forma de pernuta. Ziua cand era sa ma ia la plimbare, ma baga matusa Selene in portofelul ei, printre monede.
De mancat aveam un mic castronel din setul de papusi si un degetar plin cu apa.

-Da,dar chestia e ca tu erai atat de mica incat nu erai atat de usor de vazut,dar spiridusii sunt destul de mari incat sa ii vezi de prima data

-Mda, asa e. Dar uite ca imi veni si o idee. Ma gandesc cum ar fi sa am prieten un spiridus si impreuna cu el sa stau in poseta surorii mele. precis am putea locui in poseta ei. Credd ca sigur ne-ar lasa. Spun eu chicotind.

Rose se plimba, burtica ei incepuse sa se vada asa ca purta o rochie mai larguta ca sa o incapa. Le observa pe fete si veni la ele.
- Hei, saluta ea zambind finut.

-Hei, Salut! Ce mai face copilasul? O intreb eu.

- Bine, creste...daca l-ai auzi pe Klaus cum vorbeste cu el ai fi pe jos de ras, surade amuzata.

Chicotesc un pic.

Chicoti si ea usor.

-Atunci inseamna ca esti norocoasa ca il auzi,spun eu zambind

- Da, asa este, aproba vampirita. Si voi.. ce ati mai facut? Kol mai traieste? ultima intrebare ii fu mai mult adresata Cristinei.

-Pai ultima data cand am verificat era in viata si inca nu intrase in nici o belea

- Bine spus...inca! clatina ea amuzata din cap.

-Sper macar ca pana sa ma intorc eu sa nu intre in prea multe probleme

- De la Kol nu stii niciodata la ce sa te astepti...

Aproba uitandu-se in directia unui pom batran

Isi trece usor mana peste pantec in timp ce un vant ii flutura parul.