Plimbare pe hol

First topic message reminder :

Ma plimbam si eu pe aici da ceva mi se parea ciudat da nu stiam ce anume...Apoi aveam senzatia ca sunt urmarita.
-Cine e acolo?

-Din pacate nu. Unul singur daca e miscat din loc, peretii pesterii se vor prabusi, blocandu-ne aici.

-Eram sigura dar oricum nu avem nevoie de ele si in plus e chiar frumos sa privesti o sala plina cu diamante

-Asta asa e.

-Si acum unde mergem?

-Pai acum as putea sa iti mai arat o lume secreta. Fiecare din aceste cristale este o alta lume, aceasta pestera reprezentand un univers. Vrei o calatorie in alta lume? Alege un cristal oarecare si eu voi face vraja. Dupa cum stii un cristal este format din atomi ai anumitor elemente. Atomii au un nucleu si electroni. Insa in microuniversul cristalului, un atom reprezinta un sistem solar, cristalul in sine reprezentand o galaxie iar pestera aceasta universul. Electronii atomilor dintr-un cristal reprezinta totalitatea planetelor din acea galaxie care e cristalul iar nucleul este soarele ce ii incalzeste. In lumea subatomica, nucleul este un soare cu o putere nucleara foarte mare. practic de 1000 de ori mai puternic decat soarele nostru. In urma vrajii vom fi atat de micute incat un singur electron ni se va parea mare cat planeta Terra.
Apropo de lumi subatomice. Ai fi curioasa sa vezi indeaproape un firicel de praf de zana si sa ii intelegi mai bine proprietatile? Sora mea ne-ar putea ajuta. Ne-ar primi cu placere sa ne micsoram si sa intram intr-un cosulet microscopic de pe aripile ei unde se formeaza praful de zana. Ai putea vedea intreaga retea de cosulete microscopice de pe aripile unei zane. Ai putea chiar sa vezi ce se intampla cu praful de zana in timpul zborului unei zane.
Care din aceste 2 posibilitati iti doresti sa o vezi cel mai mult? lumea din Cristal sau sa te documentezi despre praful de zana?

-Lumea din cristal spuse Anabell incantata
-Lumea din cristal atunci. Spuse si Barbie

-Bine. pun eu si aleg un cristal verde. Fac apoi vraja si incepem sa ne micsoram. Totul parea din ce in ce mai mare. Continuma sa ne micsoram. Si cand suntem mai mici decat cristalul, sarim pe el, continuand sa ne micsoram. La un moment dat, cadem in interiorul cristalului printruna din micile si finele gauri. Continuam sa ne micsoram si cristalul devine din ce in ce mai mare pentru noi, paranduni-se ca se extinde ca un univers. Cand eram de dimensiuni moleculare aveam impresia ca zburam printr-o galaxie. Eu le tin de mana pe Barbie si Anabel, in timp ce ne micsoram din ce in cem ai mult si zburam prin spatiul inter-molecular si prin spatiul sub-atomic al cristalului. La un moment dat, ajungem langa o molecula de siliciu, noua paranduni-se un intreg sistem solar. Zburam in interiorul moleculei pana ajungem la un atom. Ne micsoram si mai mult, pana electronii ni se pareau planete gigantice. Aterizam pe un astfel de electron. Ni se parea o planeta desertica. Era si normal fiindca ne aflam pe un electron al unui atom de siliciu. Dupa ceva timp isi facura aparitia cativa locuitori. Aceia pareau a avea corpurile alcatuite din cristale. Erau ca niste mici cristale verzi ce isi puteau schimba forma si se miscau de parca erau vii. Noi acum la cat de mici eram, ajunsesem la dimensiunea acestor locuitori ai electronului de siliciu din cristal.
-Cum ti se pare o intreb eu pe Barbie.
-Apropo, daca vrei sa stii cat de mult as putea sa ma micsorez si sa micsorez si pe altcineva, iti voi spune. Am putea intra intr-un nucleu de atom, si acesta sa devina pentru noi atat de mare incat sa para o intreaga galaxie. Am putea sa ne micsoram atat de mult incat o particula foarte foarte foarte mica numita preon sa fie cat o planeta pentru noi.
Preonul este o subdiviziune a quark-ului care la randul sau e o subdiviziune a protonului.
Un preon are un diametru de 1000 de ori mai mic decat un proton.
Dar gata ca iar am dat-o prea mult in fizica. In caz ca nu mai ascultat, iti spun concluzia. Pot sa fac sa ne micsoram mai mult decat suntem acum. Mult mai mult. Pana ajungem la dimensiunea la care ultima particula elementara din univers, sa ni se para cat o planeta gigantica, de dimensiunile stelei Canis Majoris.

-E prima data cand ma micsorez. Apropo unde e Anabell? Nu o vad nicaieri pe aici

-Pf, m-am luat prea mult cu explicatile si nu am realizat cand s-a despartit de noi. Ar putea fi oriunde in atom-ul asta sau poate pe alt atom din molecula.

-Probabil hai sa o cautam pe undeva pe aici. Stii ca nu o putem pierde

-Da, o vom cauta. Sper ca vraja pentru ea nu s-a incheiat atunci cand s-a desprins mana de-a noastra. Sper sa fie ori in electronul asta ori pe alt electron din acest atom. Daca e pe alt atom a fi ca si cum am porni sa o cautam in alte sisteme solare.

-Deci de unde incepem? intreb eu uitandu-ma in jur e ca si cum am cauta acul in caru cu fan

Pai incepem cu electronii din jur si cu nucleul atomului si spatiul intraatomic. Adica spatiu dintre electroni si nucleul atomului si apoi spatiul interatomic. Adica spatiul dintre atomul asta si atomii vecini. Apoi continuam cu atomii vecini. Ne va lua ceva timp.

-Poi hai sa incepem. Anaaaaaaaaaaabeeeeeeellll unde esti? Bine nu cred ca o sa ma auda daca o strig

-Nu cred. Mai ales daca e de alta dimensiune decat noi sau prea departe de noi.

O cautam pe Anabell pe protoni, electroni, restu ce nu am inteles si in cele din urma o gasim pe Anabell asezata pe nucleu uitandu-se in sus.
-Barbie, Sanara, cat ma bucur sa va vad credeam ca ati vrut sa scapati de mine.
-Nu fi prostuta, cum sa scap eu de tine, spun luand-o in brate.

-Nu, nu am vrea sa facem asa ceva. Nici nu am avea de ce. in plus daca am fi vrut sa scapam de tine, nu ne-am fi micsorat si noi. Acum haide sa mergem inapoi sa va arat ce vroiam sa va arat. Spun eu micsorandu-ne iarasi un pic si aterizam toti 3 pe acelasi electron pe care vroiam prima data. Era ca o planeta desertica si niste mici locuitori ca niste cristale vii ce isi puteau schimba forma ca niste amibe pentru a se putea deplasa.

-Nu stiam ca sunt atatea lucruri intr-un cristal, spun eu uimita

-Sunt multe lucruri nebanuite.

-Mda asta asa e. Fetelor dupa ce iesim de aici ce ziceti sa facem o aventura in lumea oamenilor? Nu am iesit prea des din dimensiunea noastra

-Desigur. Spun eu.

Intre timp in pestera:

Intra matusa Josepine, care admira cristalele. Desi stia ca nu poate atinge nici un cristal, totusi avea nevoie de unul pentru un motiv bine intemeiat. Matusa Josephine era o zana de 520 de ani deci avea destula experienta in magie si mai ales cu cristalele din aceasta pestera, asa ca reusi sa ia un cristal. Din intamplare acel cristal pe care il lua ea, era acel cristal in interiorul caruia ne aflam noi.

Cand matusa Josepine il lua, noi simtim un cutremur puternic.

-Bine ce a fost asta? Intreba Anabell

-Cred ca cineva a luat cristalul. Si din cate stiu am uitat sa spun ca cineva bine experimentat il poate lua fara sa se intample nimic in pestera.

-Atunci hai sa ne facem mari la loc

-Haide. Spun eu si le dau sa bea din potiunea maririi si beau si eu. Aveam noroc ca tot ce tineam la mine, se micsora o data cu mine.