Bantuind prin intuneric

off: nu se vede imaginea
Imi scot si eu sabia si merg in spatele creaturii, strapungand-o dar spre surprinderea mea, sabia trecu prin corpul ei
-Ce...... de ce nu il pot lovi?

Raman usor surprinsa de ceea ce se intamplase:
- O iluzie! Le strig fetelor. Este doar o distragere, au altceva in minte. Le spun eu si bag sabia inapoi, scot arcul si trag o sageata insa si aceasta trecu prin capul acestuia.

Iau cateva prafuri magice incercand sa anihilez aparitia dar nu se intampla nimic
-Si acum ce facem? nu ne putem bate cu astia

- Simplu, gasim sursa. Barbie, Sanara, voi cautati sursa cat eu il tin ocupat. Bine?

-Bine.
Ma uit prin prejur si vad o luminita din padure
-Nuru hai de repede pe aici, cred ca am gasit sursa, si ii arat fetei o lumina

Privesc inspre locul unde era lumina, scot o sageata si incerc sa tintez lumina, cand o am in vizor si sunt pregatita sa dau drumul sagetii, creatura ridica mana si ma lovii cu puteri izbindu-ma de un copac, scapand sageata insa inca tineam arcul in mana:
- La naiba... Murmur printre dinti, ducandu-mi mana la umarul drept incercand sa atenuez durerea.

-Adica cum? Cand noi vrem sa il lovim noua ni se pare ca o holograma iar cand el ne loveste parca este real? Se intampla ceva ciudat.

- Asa se pare. Scrasnesc din dintii si ma ridic. Dar o sa plateasca. Spun hotarata si strang arcul in mana. O iau la fuga spre lumina aceea ferindu-ma de miscariile creaturii de a ma oprii.

Zburam repede spre lumina, si ajunsa acolo erau si mai multe creaturi fantomatice, era o capcana bine pusa la punct, inainte sa imi dau seama o creatura ma lovi din spate

- Barbie! Ajunge repede langa ea, o iau in brate si fug cu ea de acolo, o las dupa un copac. Ah! Si inca cat o sa plateasca! Murmur nervoasa, ma intorc in gramada de creaturi, imi lasasem arcul langa Barbie, imi scot sabia si ii privesc de parca i-as omori cu privirea. Incep si ma lupt cu fiecare si dupa vreo 2 minute termin cu acelea:
- V-am spus ca veti plati! Spun incruntata si imi bag sabia in teaca, lumina disparu insa creatura uriasa nu.

Dupa cateva minute imi revin si eu, Nuru se lupta cu uriasii
-Nuru, pazea, strig, cand o creatura aproape ca o lovi din spate

Intorc capul si vad cum da sa ma loveasca, inaintez insa nu am avut prea mult timp si uriasul ma zgarie pe spate si ma apuca de picioare ridicandu-ma in sus.
- La naiba! Murmur printre dintri.

Incepura o vreme grea, si la primul trasnet uriasii disparura,dupa aceea se ivi soarele si de era noapte.
-Am gresit trebuia Luna nu Soare, dupa aceea aparu Luna
-Nuru esti bine?

Cand uriasii disparura eu eram in cadere libera. Apuc sa ma prind repede de o creanga insa imi aluneca mana:
- Barbie! Ma poti ajuta un pic? E drum lung pana jos.

-Te ajut eu. Spun zburand rapid si o prind pe Nuru de mana apoi aterizez usor cu ea pe pamant.

-Sanara ai aparut si tu in ultimul moment, de ce fugi tot timpul de lupta?

- Multumesc Sanara, nu mai conteaza acum Barbie. Important e sa stim cine erau. Spun scrasnind usor din dinti.

-Ba da conteaza, Sanara este foarte fricoasa, cred ca asa sunt toate zanele

Simt o durere puternic in spate, imi duc mana la umar si cad in genunchi:
- Firar, chiar asa de adanca e lovitura?

-Stai sa te ajut, si in mana mea aparu o mica potiune, uite bea asta, iti va vindeca ranile

-Nu suntem fricoase. Nu ne place lupta. In rare cazuri luptam si atunci doar cu niste sabii energetice sau cu mainile goale. Nu avem arme dar ne bazam pe inteligenta si agilitate.
Luptam doar la neaparata nevoie. De exemplu cand e vorba sa salvam viata cuiva. Nu cand suntem provocate de terte persoane.

- Multumesc. Iau sticluta si o beau, intr-adevar ma ajutase, ma simteam mai bine. Chiar functioneaza, ce este? Intreba ridicandu-ma si privind sticluta.

-Singurul avantaj de a fi zana, spun zambind, e o licoare preparata pe proprile mele puteri

-Si Sanara ai vazut si tu ca eram atacate, dar nu ai intervenit

- Nu conteaza, daca intervenea si ea putea iesi ranita asa cum ai ramas tu inconstienta sau eu zgariata. Oricum, acum au plecat. Cand aflu cine este.... Este ca si mort! Spun nervoasa si ma intorc pe calcai privind unde fusese luminita.

-Acum au plecat pentru ca se crapa de ziua, cred ca se vor intoarce